Galateni 3:10-26
Galateni 3:10-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Deoarece toți câți sunt din faptele legii, sunt sub blestem, fiindcă este scris: Blestemat este oricine care nu rămâne neclintit în toate câte sunt scrise în cartea legii pentru a le face. Și că nimeni nu este declarat drept prin lege, înaintea lui Dumnezeu este clar, pentru că: Cel drept va trăi prin credință. Dar legea nu este din credință, ci: Omul care le face, va trăi prin ele. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi; fiindcă este scris: Blestemat este oricine atârnă pe lemn, Ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri prin Isus Cristos, ca să primim promisiunea Duhului prin credință. Fraților, vorbesc ca un om; deși este doar legământul unui om, totuși dacă este confirmat, nimeni nu îl desființează nici nu mai adaugă la el. Iar promisiunile au fost făcute lui Avraam și seminței lui. El nu spune: Și semințelor, ca despre multe, ci ca despre una: Și seminței tale, care este Cristos. Și spun aceasta că, legământul cel dinainte confirmat de Dumnezeu în Cristos, legea, care a venit patru sute treizeci de ani mai târziu, nu îl poate anula ca să facă promisiunea fără efect. Căci dacă moștenirea este din lege, nu mai este din promisiune; dar Dumnezeu a dat-o lui Avraam prin promisiune. Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de lege, până să vină sămânța căreia i se făcuse promisiunea, dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. Iar mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia, dar Dumnezeu este unul. Atunci este legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă ar fi fost dată o lege care putea da viață, într-adevăr, dreptatea ar fi fost prin lege. Dar scriptura a închis pe toți oamenii sub păcat, ca promisiunea lui Isus Cristos, prin credință, să fie dată celor ce cred. Dar înainte de a veni credința, eram ținuți sub lege, închiși referitor la credința care urma să fie revelată. Astfel, legea a fost pedagogul nostru ca să ne aducă la Cristos, ca prin credință să fim declarați drepți. Dar după ce a venit credința, nu mai suntem sub pedagog. Fiindcă toți sunteți copiii lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.
Galateni 3:10-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Toți cei care se bazează pe fapte reprezentând respectarea cerințelor legii (mozaice), sunt sub incidența blestemului. Și se întâmplă așa, pentru că este scris: „Oricine nu manifestă ascultare față de toate prevederile legii (mozaice), este blestemat”. Acum, având în vedere faptul că „cel corect va trăi prin credință”, este evident că respectând cerințele legii (mozaice), nimeni nu este considerat corect (și acceptabil) în raportul lui cu Dumnezeu. De fapt, legea (mozaică) nu conține principiul credinței; ci ea spune că „acela care face aceste lucruri, va trăi prin ele.” În Scriptură (mai) este scris: „Oricine va fi spânzurat pe lemn, este un om blestemat.” Cristos ne-a răscumpărat de sub incidența blestemului legii (mozaice), acceptând ca în locul nostru să fie El sub efectul blestemului. A făcut acest lucru pentru ca de binecuvântarea oferită lui Avraam să beneficieze națiunile prin El; și astfel, prin credință, noi să primim Spiritul promis. Fraților, vă ofer acum o ilustrație luată din viața noastră cotidiană: nimeni nu poate anula un testament și nici nu îi poate adăuga ceva după ce el a fost autentificat. Acum, noi știm că promisiunile au fost făcute lui Avraam și „seminței” lui. În acest „testament” nu se vorbește despre descendenți – ca și cum s-ar fi referit la mai mulți urmași – ci despre un singur descendent. Iar acest Descendent este Cristos! Vreau să spun că legea (mozaică) promulgată cu patru sute treizeci de ani mai târziu față de apariția acestui testament făcut de Dumnezeu, nu îi poate desființa valabilitatea. În consecință, a fost imposibil să îi anuleze promisiunea. Dacă moștenirea ar fi condiționată de respectarea legii (mozaice), atunci ea nu ar mai proveni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a oferit această moștenire lui Avraam tocmai prin acea promisiune. Atunci cum se justifică apariția legii (mozaice)? Această lege a fost adăugată (acelui „testament”) din cauza încălcărilor prevederilor ei; și a fost dată pe termen limitat: până în momentul venirii (în lume a) Descendentului căruia I se făcuse promisiunea. Legea (mozaică) a fost oferită prin îngeri și cu participarea unui intermediar (uman). Existența unui intermediar implică în mod necesar cele două părți (participante la testament). Dar (în cazul acelui „testament”) Dumnezeu a fost singurul participant. Acest lucru înseamnă că legea (mozaică) este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Desigur că nu! Dacă ar fi fost oferită o lege care să garanteze viața, atunci dreptatea ar fi provenit din respectarea ei. Dar Scriptura spune că toată lumea este sub influența și efectele păcatului – pentru ca promisiunea să fie valabilă (doar) pentru cei care cred în Cristos Isus. Înainte de apariția credinței, noi eram „închiși și păziți” de legea (mozaică). Acest lucru s-a întâmplat până la revelarea credinței. Deci legea (mozaică) a fost „pedagogul” nostru care ne-a îndrumat spre Cristos, ca să fim considerați (apoi) corecți prin credință. După ce a venit această epocă a credinței, noi nu mai suntem sub îndrumarea acelui „pedagog”. Prin credința în Isus Cristos Isus, voi toți sunteți copii ai lui Dumnezeu.
Galateni 3:10-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Căci cei ce se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă“. Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“, iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le împlinește va trăi prin ele“. Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“ – pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neevrei, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului. Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu-l anulează sau adaugă ceva la el. Acum, promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și descendentului său. Scriptura nu spune „și descendenților“, ca și cum ar fi mai mulți, ci ca și cum ar fi unul: „și Descendentului tău“, Care este Cristos. Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu și, astfel, să anuleze promisiunea. Căci, dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată ca să arate nelegiuirile, până când avea să vină Descendentul Căruia I-a fost făcută promisiunea, fiind dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur. Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege, însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred. Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința. Astfel, Legea a fost îndrumătorul nostru spre Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință. Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos.
Galateni 3:10-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța”, căreia Îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur. Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.