Galateni 3:10-26

Toți cei care se bazează pe fapte reprezentând respectarea cerințelor legii (mozaice), sunt sub incidența blestemului. Și se întâmplă așa, pentru că este scris: „Oricine nu manifestă ascultare față de toate prevederile legii (mozaice), este blestemat”. Acum, având în vedere faptul că „cel corect va trăi prin credință”, este evident că respectând cerințele legii (mozaice), nimeni nu este considerat corect (și acceptabil) în raportul lui cu Dumnezeu. De fapt, legea (mozaică) nu conține principiul credinței; ci ea spune că „acela care face aceste lucruri, va trăi prin ele.” În Scriptură (mai) este scris: „Oricine va fi spânzurat pe lemn, este un om blestemat.” Cristos ne-a răscumpărat de sub incidența blestemului legii (mozaice), acceptând ca în locul nostru să fie El sub efectul blestemului. A făcut acest lucru pentru ca de binecuvântarea oferită lui Avraam să beneficieze națiunile prin El; și astfel, prin credință, noi să primim Spiritul promis. Fraților, vă ofer acum o ilustrație luată din viața noastră cotidiană: nimeni nu poate anula un testament și nici nu îi poate adăuga ceva după ce el a fost autentificat. Acum, noi știm că promisiunile au fost făcute lui Avraam și „seminței” lui. În acest „testament” nu se vorbește despre descendenți – ca și cum s-ar fi referit la mai mulți urmași – ci despre un singur descendent. Iar acest Descendent este Cristos! Vreau să spun că legea (mozaică) promulgată cu patru sute treizeci de ani mai târziu față de apariția acestui testament făcut de Dumnezeu, nu îi poate desființa valabilitatea. În consecință, a fost imposibil să îi anuleze promisiunea. Dacă moștenirea ar fi condiționată de respectarea legii (mozaice), atunci ea nu ar mai proveni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a oferit această moștenire lui Avraam tocmai prin acea promisiune. Atunci cum se justifică apariția legii (mozaice)? Această lege a fost adăugată (acelui „testament”) din cauza încălcărilor prevederilor ei; și a fost dată pe termen limitat: până în momentul venirii (în lume a) Descendentului căruia I se făcuse promisiunea. Legea (mozaică) a fost oferită prin îngeri și cu participarea unui intermediar (uman). Existența unui intermediar implică în mod necesar cele două părți (participante la testament). Dar (în cazul acelui „testament”) Dumnezeu a fost singurul participant. Acest lucru înseamnă că legea (mozaică) este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Desigur că nu! Dacă ar fi fost oferită o lege care să garanteze viața, atunci dreptatea ar fi provenit din respectarea ei. Dar Scriptura spune că toată lumea este sub influența și efectele păcatului – pentru ca promisiunea să fie valabilă (doar) pentru cei care cred în Cristos Isus. Înainte de apariția credinței, noi eram „închiși și păziți” de legea (mozaică). Acest lucru s-a întâmplat până la revelarea credinței. Deci legea (mozaică) a fost „pedagogul” nostru care ne-a îndrumat spre Cristos, ca să fim considerați (apoi) corecți prin credință. După ce a venit această epocă a credinței, noi nu mai suntem sub îndrumarea acelui „pedagog”. Prin credința în Isus Cristos Isus, voi toți sunteți copii ai lui Dumnezeu.