Estera 9:18-32

Partajează

Estera 9:18-32 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. De aceea, iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri unii altora. Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ținuturile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. Le poruncea să prăznuiască în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare și să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, când să-și trimită daruri de mâncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiți. Iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă și aruncase Pur, adică sorțul, ca să-i omoare și să-i nimicească. Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor și să-i spânzure pe lemn pe el și pe fiii lui. De aceea, zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întâmplaseră, iudeii au luat pentru ei, pentru sămânța lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea și îndatorirea de neschimbat ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit și la vremea hotărâtă. Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ținut și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu trebuiau desființate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se șteargă aducerea aminte de ele printre urmașii lor. Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim. Au trimis scrisori tuturor iudeilor în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie, întărind ținerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei și cum și le rânduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămânța lor, cu prilejul postului lor și țipetelor lor. Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte.

Estera 9:18-32 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Dar iudeii care erau în Susa s-au adunat în a treisprezecea zi a lunii și în a paisprezecea zi a ei; și în a cincisprezecea zi a ei s-au odihnit și au făcut-o zi de ospăț și veselie. De aceea iudeii din sate, care au locuit în așezări neîmprejmuite, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de veselie și de ospăț și zi bună și de trimitere de porții de mâncare unii altora. Și Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori la toți iudeii care erau în toate provinciile împăratului Ahașveroș, deopotrivă celor de aproape și de departe, Pentru a stabili printre ei să țină ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, anual, Ca zilele în care iudeii s-au odihnit din partea dușmanilor lor și luna în care li s-a prefăcut întristarea lor în bucurie și jelirea lor într-o zi bună; ca să le facă zile de ospăț și bucurie și de trimitere de porții de mâncare unii altora și de daruri celor săraci. Și iudeii au acceptat să facă ceea ce au început, și ceea ce le-a scris Mardoheu. Pentru că Haman, fiul lui Hamedata agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, a plănuit împotriva iudeilor ca să îi nimicească și a aruncat Pur, adică, sorțul, pentru a-i mistui și pentru a-i nimici. Dar când Estera a venit înaintea împăratului, el a poruncit prin scrisori ca planul lui rău, pe care l-a plănuit împotriva iudeilor, să se întoarcă asupra capului său, și el și fiii lui să fie spânzurați pe spânzurătoare; De aceea au numit aceste zile Purim, după numele Pur. De aceea, datorită tuturor cuvintelor scrisorii acesteia, și a ceea ce au văzut în acest lucru, și pentru ceea ce li s-a întâmplat, Iudeii au rânduit și au luat asupra lor, și asupra seminței lor, și asupra tuturor celor ce li s-au alipit, să nu neglijeze să țină aceste două zile conform scrierii lor și conform timpului lor hotărât, în fiecare an; Și că aceste zile să fie amintite și ținute din generație în generație, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Și că aceste zile ale Purimului să nu lipsească din mijlocul iudeilor, nici să nu se șteargă amintirea lor din sămânța lor. Atunci împărăteasa Estera, fiica lui Abihail și Mardoheu iudeul, au scris cu toată autoritatea, pentru a confirma această a doua scrisoare a Purimului. Iar el a trimis scrisorile tuturor iudeilor, și celor o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Ahașveroș, cu aceste cuvinte de pace și adevăr, Pentru a confirma aceste zile ale Purimului la timpul lor hotărât, după cum le-a poruncit Mardoheu iudeul și împărăteasa Estera, și după cum au hotărât pentru ei și pentru sămânța lor, lucrurile posturilor și a strigătului lor. Și hotărârea Esterei a confirmat aceste lucruri despre Purim și a fost scris în carte.

Estera 9:18-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Iudeii din Susa s-au adunat atât în a treisprezecea zi a lunii, cât și în a paisprezecea; iar în a cincisprezecea zi s-au odihnit. Și au făcut din ea o zi de banchet și de bucurie. Astfel se explică de ce iudeii de la sate au făcut din a paisprezecea zi a lunii Adar o zi de bucurie, de banchet și de sărbătoare în care prietenii își trimit unii altora daruri. Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile regelui Ahașveroș – atât celor care erau aproape cât și celor de departe – ca să îi provoace să sărbătorească în fiecare an a paisprezecea zi a lunii Adar și a cincisprezecea zi a aceleiași luni. El erau celebrate ca zilele în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor s-a schimbat în fericire. I-a încurajat să facă din ele zile de banchet și de bucurie; și să trimită daruri de mâncare atât prietenilor cât și celor săraci. Iudeii au acceptat ce începuseră deja să facă; și au procedat exact cum le scrisese Mardoheu. Agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fusese opresorul tuturor iudeilor, planificase exterminarea iudeilor, aruncând „Purul” – adică trăgând la sorți – pentru ca ei să fie striviți și distruși. Dar regele a fost informat despre acest plan și a poruncit în scris ca lucrurile rele intenționate de Haman împotriva iudeilor să se întoarcă împotriva capului lui. Și astfel, regele a decis ca Haman să fie spânzurat pe lemn: atât el, cât și fiii lui. Așa se explică de ce au numit aceste zile „Purim” – provenind din cuvântul „Pur”. Astfel, din cauza celor scrise în acea scrisoare, din cauza celor văzute și luând în considerare ce li s-a întâmplat, iudeii au decis atât pentru ei cât și pentru urmașii lor și pentru toți cei care li se vor adăuga, să nu înceteze sărbătorirea acestor două zile – în fiecare an – așa cum spunea scrisoarea, la data stabilită. Fiecare generație, fiecare clan din fiecare provincie și din fiecare oraș, trebuia să comemoreze aceste zile și să le celebreze. Nu s-a acceptat ca zilele de sărbătoare numite „Purim” să fie desființate vreodată din poporul iudeilor; iar comemorarea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor. Regina Estera – fiica lui Abihail – și iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea ca să susțină această a doua scrisoare care se referea la „Purim”. Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor care erau în cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale guvernate de Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace care asigurau protecția (iudeilor), pentru a facilita sărbătorirea acestor zile de „Purim” la data stabilită, așa cum ceruse iudeul Mardoheu și regina Estera. Această decizie era în acord și cu dorința lor, atât pentru ei cât și pentru urmașii lor. Decizia cuprindea în același timp reglementări cu privire la post și pentru bocet. Porunca Esterei a susținut aceste reglementări cu ocazia „Purimului” și a fost scrisă într-o carte.

Estera 9:18-32 Noua Traducere Românească (NTR)

Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit, făcând din ea o zi de ospăț și de bucurie. De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit daruri unii altora. Mardoheu a scris aceste detalii și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, ca să le ceară să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni, ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. Le-a cerut să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri atât prietenilor, cât și celor nevoiași. Iudeii au acceptat să facă ceea ce și începuseră deja și au făcut așa cum le ceruse Mardoheu în scris. Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise nimicirea iudeilor, aruncând „ Purul “, adică sorțul, ca să le facă rău și să-i distrugă, însă împăratul a aflat lucrul acesta și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta îl pusese la cale împotriva iudeilor, și să fie spânzurat pe spânzurătoare, atât el, cât și fiii acestuia. De aceea au numit aceste zile „ Purim “, după cuvântul Pur . Astfel, datorită tuturor cuvintelor scrise în acea scrisoare și din cauza lucrurilor pe care le văzuseră și a lucrurilor cu care se confruntaseră, iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită. Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „ Purim “ nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor. Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim . Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere, pentru a confirma sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru urmașii lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor. Porunca Esterei a reconfirmat aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într-o carte.