Estera 8:7-14
Estera 8:7-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci împăratul Ahașveroș a spus împărătesei Estera și iudeului Mardoheu. Iată, i-am dat Esterei casa lui Haman, și pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că și-a întins mâna împotriva iudeilor. Scrieți de asemenea în favoarea iudeilor, cum vă place, în numele împăratului și sigilați-l cu inelul împăratului: căci înscrisul scris în numele împăratului și sigilat cu inelul împăratului, nimeni nu îl poate revoca. Atunci au fost chemați scribii împăratului în acel timp în a treia lună, care este luna Sivan, în a douăzeci și treia zi a ei și a fost scris conform cu tot ce a poruncit Mardoheu iudeilor și locotenenților și prefecților și conducătorilor provinciilor care sunt din India până în Etiopia, o sută douăzeci și șapte de provincii, fiecărei provincii conform scrierii ei și fiecărui popor după limba lui și iudeilor conform scrierii lor și conform limbii lor. Și a scris în numele împăratului Ahașveroș și l-a sigilat cu inelul împăratului și a trimis scrisori prin alergători călări, și călăreți pe catâri, cămile și dromaderi tineri: Prin care împăratul a dat iudeilor care erau în fiecare cetate să se adune și să își apere viața, pentru a nimici, pentru a ucide, și pentru a face să piară, orice putere a oamenilor și a provinciei care i-ar asalta, deopotrivă micuți și femei și să prade averile lor, Într-o singură zi în toate provinciile împăratului Ahașveroș, adică, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, care este luna Adar. Copia înscrisului poruncii dată fiecărei provincii a fost publicată tuturor popoarelor ca iudeii să fie gata în acea zi să se răzbune pe dușmanii lor. Astfel alergătorii care au călărit pe catâri și cămile au ieșit, fiind grăbiți și presați de porunca împăratului. Și hotărârea a fost dată la palatul Susa.
Estera 8:7-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. Scrieți dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desființată.” Logofeții împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oștirii, dregătorilor și mai-marilor celor o sută douăzeci și șapte de ținuturi așezate de la India la Etiopia, fiecărui ținut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor. Au scris în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călări pe cai și catâri născuți din iepe. Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toți aceia din fiecare popor și din fiecare ținut care ar lua armele să-i lovească și să le prade averile. Aceasta să se facă într-o singură zi în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. Aceste scrisori cuprindeau hotărârea care trebuia vestită în fiecare ținut și dădeau de știre tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea, ca să se răzbune pe vrăjmașii lor. Alergătorii călări pe cai și pe catâri au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită și în capitala Susa.
Estera 8:7-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Împăratul Ahașveroș le‑a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, i‑am dat Esterei casa lui Haman, care a fost atârnat de stâlp pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. Cât despre voi, scrieți în numele împăratului cum veți găsi de cuviință cu privire la iudei și pecetluiți cu inelul împăratului, pentru că un edict scris în numele împăratului și pecetluit cu inelul împăratului nu poate fi desființat.” Scribii împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și edictul dat de Mardoheu le‑a fost trimis în scris iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și dregătorilor celor o sută douăzeci și șapte de provincii așezate de la India până în Etiopia, fiecărei provincii după scrierea ei, fiecărui popor în limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor. Mardoheu a scris edictul în numele împăratului Ahașveroș și l‑a pecetluit cu inelul împăratului. Apoi a trimis scrisorile prin curieri care călăreau pe cai de poștă, pe armăsari din serviciul imperial. Astfel, împăratul le dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să‑și apere viețile, să‑i nimicească, să‑i ucidă și să‑i distrugă pe oamenii înarmați din orice popor sau provincie care s‑ar fi arătat dușmani, pe copii și pe femei și să le jefuiască averile. Era rânduită o singură zi în toate provinciile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. O copie a celor ce au fost scrise urma să fie trimisă ca lege în fiecare provincie, dând de știre tuturor popoarelor că iudeii trebuiau să fie pregătiți pentru ziua aceea, ca să le răspundă vrăjmașilor lor pe măsură. Curierii călări pe cai de poștă, pe armăsari din serviciul imperial, au plecat repede și în mare grabă, după porunca împăratului. Edictul a fost publicat și în cetatea Susa.
Estera 8:7-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Împăratul Ahașveroș le-a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, i-am dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spânzurat pe spânzurătoare pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. Scrieți dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului! Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desființată.” Logofeții împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și le-au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oștirii, dregătorilor și mai-marilor celor o sută douăzeci și șapte de ținuturi așezate de la India la Etiopia, fiecărui ținut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor. Au scris în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călări pe cai și catâri născuți din iepe. Prin aceste scrisori împăratul le dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toți aceia din fiecare popor și din fiecare ținut care ar lua armele să-i lovească și să le prade averile. Aceasta să se facă într-o singură zi în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. Aceste scrisori cuprindeau hotărârea care trebuia vestită în fiecare ținut și le dădeau de știre tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea, ca să se răzbune pe vrăjmașii lor. Alergătorii călări pe cai și pe catâri au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită și în capitala Susa.
Estera 8:7-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Regele Ahașveroș a vorbit atunci atât reginei Estera cât și iudeului Mardoheu, zicând: „Vedeți că i-am dat Esterei proprietatea lui Haman; iar el a fost executat pe acea spânzurătoare, pentru că a complotat împotriva iudeilor. Acum scrieți-le iudeilor așa cum vă place – în numele regelui – și puneți sigiliul cu inelul regelui; pentru că o scrisoare care a fost scrisă în numele regelui și sigilată cu inelul lui, nu poate fi anulată.” Atunci au fost chemați scribii regelui – în a treia lună, adică în luna Sivan, în a douăzeci și treia zi – și a fost scrisă fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât și pentru conducătorii autoritari din imperiu, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care formau teritoriul din India până în Cuș. S-a scris fiecărei provincii folosind literele alfabetului ei și fiecărui popor în limba lui. Iudeilor li s-a scris folosind literele alfabetului lor și limba lor. Mardoheu a scris în numele regelui Ahașveroș, apoi a sigilat cu inelul regelui și a trimis scrisorile prin curieri călare. Ei au folosit armăsari crescuți în herghelia imperială. Conform acestui decret, regele acorda iudeilor din fiecare oraș dreptul de a se aduna și de a-și apăra viața. Ei aveau și dreptul de a distruge, de a omorî și de a extermina orice armată, orice popor sau provincie care ar atenta la viața lor, a copiilor și a femeilor lor, intenționând să le acapareze averile. Acest lucru trebuia să se întâmple în toate provinciile regelui Ahașveroș, într-o singură zi; și aceea a fost a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. A fost trimisă câte o copie a acestei scrisorii cu valoare de lege în fiecare provincie. Astfel, toate popoarele au fost anunțate că iudeii sunt pregătiți ca în acea zi să se răzbune pe dușmanii lor. Curierii care călăreau pe armăsarii regelui, au plecat foarte repede, respectând astfel porunca regelui. Decretul a fost anunțat și în fortăreața Susei.
Estera 8:7-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ahașveroș a ascultat Și-apoi astfel s-a adresat, Esterei și lui Mardoheu: „Iată, am dat, Esterei, eu, Casa avută de Haman. L-am spânzurat, căci avea-n plan, Uciderea Iudeilor. Scrieți dar, în folosul lor, Tot ce găsiți de cuviință. Să scrieți deci, după dorință, În numele-mpăratului Și-apoi luați inelul lui, Scrisoarea s-o pecetluiți. Cu-a mea pecete – precum știți – Scrisoarea voastră, niciodată Nu va putea fi desființată.” Apoi îndată i-au chemat Pe logofeți, la împărat. În luna a treia din an – Care numită e Silvan – În ziua douăzeci și trei, Epistola către Iudei Și către marii dregători, Spre toți acei conducători Cari în ținuturi stăpânesc, Spre cei care ocârmuiesc În țară – capi peste oștire – A fost trimisă, dând de știre În felu-acesta tuturor, De ceea ce-mpăratul lor A hotărât. Ea a fost scrisă De logofeți și-a fost trimisă În toată țara, începând Din India și ajungând Până în Etiopia. Acea scrisoare cuprindea Ale lui Mardoheu porunci. Solii care au dus atunci Scrisorile, au străbătut, În lung și-n lat, orice ținut, Umblând mereu și zi și noapte. Osută douăzeci și șapte Erau ținuturile care Formau împărăția mare. Astfel, cu toții au primit Scrisorile și le-au citit, Căci fost-au scrise tuturor, În limbile nației lor. S-a scris și-apoi s-a întărit, Așa precum a poruncit Ahașveroș: cu-al său inel, A fost, atunci, înscrisu-acel Pecetluit. Apoi l-au dat Alergătorilor – de-ndat’ – Și-aceștia au pornit, călări, Spre toate cele patru zări Ale imperiului, purtați De cai și de catâri fătați De iepe. Astfel au aflat Iudeii, cum că li s-a dat Voie, de la împărăție, Ca orișiunde au să fie, Toți laolaltă să se-adune Ca viața să și-o poată pune La adăpost, de-aceia care Ar fi voit să îi omoare. Astfel, le-a fost îngăduit, Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit Să îi atace, să-l lovească, Să-l prade și să-l nimicească Cu toți ai săi – femei și prunci. Deci potrivit astei porunci, Li se făcuse cunoscut Că totul trebuie făcut Doar într-o zi anume. Ea – Deci ziua a treisprezecea – În luna cari este numită Adar, fusese stabilită Pentru Iudeii toți; iar ea – În an – e-a douăsprezecea. Epistolele înștiințau Orice ținut și-avertizau Că-n ziua ce s-a stabilit, Să se răzbune-i pregătit – Pe cei cari sunt dușmani ai lor – Întreg neamul Iudeilor. Alergătorii, toți călări, Porniră-n cele patru zări – De cai și de catâri purtați – Și astfel au fost înștiințați Locuitorii toți, din țară. Porunca fost-a, prima oară, Vestită-n Susa-n capitală.
Estera 8:7-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Regele Artaxérxe le-a zis reginei Estéra și lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că își întinsese mâna împotriva iudeilor. Iar voi scrieți despre iudei ceea ce va fi bun în ochii voștri în numele regelui și sigilați cu inelul regelui, căci scrisorile scrise în numele regelui și sigilate cu inelul regelui nu pot fi revocate!”. Au fost chemați scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, și ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci și șapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui și evreilor după scrierea și după limba lor. Au scris în numele regelui Artaxérxe și au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă. [Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei și să le captureze prăzile; [toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxe, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: „Artaxérxe, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci și șapte de provincii, guvernatorilor și celor ce ne sunt fideli, sănătate! Mulți care au primit adesea cinstiri din îmbelșugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult și caută numai să le facă rău supușilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulțumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. Nu se mulțumesc să disprețuiască recunoștința oamenilor, ci au devenit aroganți din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul și urăște răul. Adesea, și mulți dintre cei care au fost constituiți la putere, pentru că au încredințat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor și s-au lăsat influențați, au avut de suportat sânge nevinovat și au căzut în nedreptăți iremediabile. Ei înșală prin discursuri malițioase, amăgind curata bună-credință a stăpânilor. Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptățile cumplite [făcute] în mod mișel de către cei care dețin putere fără să o merite. Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniștit și cu pace tuturor oamenilor, făcând schimbări și judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. Astfel era și Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perșilor și deosebindu-se mult de blândețea noastră, bine primit de către noi. A aflat de generozitatea pe care o avem față de toate popoarele, în așa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toți și a ajuns al doilea în fața tronului regesc. Nu a putut să-și stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere și de viață. A cerut prin multe metode și înșelătorii nimicirea salvatorului și a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, și a Estérei, ireproșabila noastră parteneră, precum și a întregului ei popor. Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămași singuri, să schimbe domnia perșilor cu cea a macedonenilor. Noi însă am aflat că iudeii, sortiți distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt și Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca și înaintașilor noștri, înspre cea mai bună orânduire. Să faceți bine și nu faceți uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porțile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsați cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor și să-i sprijiniți să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeași zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. Și voi, între sărbătorile voastre de seamă, să țineți cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, și acum, și mai târziu, să fie mântuire pentru noi și pentru toți cei care doresc binele perșilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliță și foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci și ostilă pentru animalele sălbatice și pentru păsări pentru totdeauna”. O copie a scrisorii, care trebuia dată ca decret pentru fiecare provincie, a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, pentru ca iudeii să fie pregătiți în ziua aceea să se răzbune pe dușmanii lor. Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieșit grăbiți și presați de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa.
Estera 8:7-14 Noua Traducere Românească (NTR)
Împăratul Ahașveroș i-a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: ‒ Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. Scrieți, deci, cu privire la iudei, ce credeți că este bine, în numele împăratului, și sigilați scrisoarea cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și a fost sigilată cu inelul împăratului nu poate fi anulată. Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna sivan, în a douăzeci și treia zi, iar aceștia au scris fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș. Au scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor. El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a sigilat scrisorile cu inelul împăratului și le-a trimis prin curieri călare pe armăsari crescuți în herghelia imperială. Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se mobiliza și de a-și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a distruge orice armată, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le jefuiască averile. Puteau să facă aceasta în toate provinciile împăratului Ahașveroș, într-o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii adar. O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, aducându-se la cunoștința tuturor popoarelor că iudeii sunt gata, în acea zi, să se răzbune pe dușmanii lor. Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.