Eclesiastul 7:1-29
Eclesiastul 7:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Un nume bun este mai bun decât untdelemnul prețios, și ziua morții decât ziua nașterii. Este mai bine să mergi la casa de jelire, decât să mergi la casa ospățului, întrucât acela este sfârșitul tuturor oamenilor; și cel viu își pune la inimă lucrul acesta. Întristarea este mai bună decât râsul, pentru că prin întristarea înfățișării inima este făcută mai bună. Inima celui înțelept este în casa jelirii, dar inima celor proști este în casa veseliei. Mai bine este pentru un om să asculte mustrarea înțeleptului, decât să asculte cântarea proștilor. Căci ca trosnetul spinilor sub o oală, așa este râsul prostului, aceasta de asemenea este deșertăciune. Cu adevărat oprimarea îl înnebunește pe înțelept, și o mită distruge inima. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; și cel răbdător în duh este mai bun decât cel mândru în duh. Nu fi grăbit în duhul tău să te mânii, pentru că mânia se odihnește în sânul proștilor. Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea? Pentru că nu din înțelepciune cercetezi despre aceasta. Înțelepciunea este bună cu o moștenire și prin aceasta este folos pentru cei ce văd soarele. Pentru că înțelepciunea este o apărare și banii sunt o apărare, dar măreția cunoașterii este că înțelepciunea dă viață celor ce o au. Ia în considerare lucrarea lui Dumnezeu, pentru că cine poate face drept ceea ce el a făcut strâmb? Bucură-te în ziua prosperității, dar ia seama în ziua restriștii; Dumnezeu de asemenea le-a pus față în față, cu intenția ca omul să nu găsească nimic după el. Toate lucrurile le-am văzut în zilele deșertăciunii mele; este un om drept care piere în dreptatea lui și este un om stricat care își prelungește viața în stricăciunea sa. Nu fi drept peste măsură, nici nu te face peste măsură de înțelept; de ce să te nimicești pe tine însuți? Nu fi peste măsură de stricat, nici nu fi prost, de ce să mori înaintea timpului tău? Este bine să apuci aceasta; da, de asemenea de la aceasta nu îți retrage mâna, pentru că cel ce se teme de Dumnezeu va ieși din toate. Înțelepciunea întărește pe cel înțelept mai mult decât zece oameni tari care sunt în cetate. Pentru că nu este un om drept pe pământ, care să facă bine și să nu păcătuiască. De asemenea nu da atenție la toate cuvintele vorbite, ca nu cumva să auzi pe servitorul tău blestemându-te. Pentru că adeseori de asemenea inima ta cunoaște că tu însuți într-un mod asemănător ai blestemat pe alții. Toate acestea le-am dovedit prin înțelepciune; am spus: Voi fi înțelept; dar aceasta a fost departe de mine. Ceea ce este departe și foarte adânc, cine o poate descoperi? Mi-am dedicat inima să cunosc și să cercetez și să descopăr înțelepciune și motivul lucrurilor și să cunosc stricăciunea prostiei, chiar a nechibzuinței și a nebuniei; Și găsesc mai amară decât moartea pe femeia a cărei inimă este capcane și plase, și mâinile ei cătușe; oricine place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi luat de ea. Iată, aceasta am găsit, spune predicatorul, socotind una câte una, ca să aflu socoteala; Ceea ce totuși sufletul meu caută, dar nu găsesc, un om între o mie am găsit; dar o femeie printre toate acelea nu am găsit. Iată, numai aceasta am găsit, că Dumnezeu a făcut pe om integru, dar ei au umblat după multe născociri.
Eclesiastul 7:1-29 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Un nume bun înseamnă mai mult decât untdelemnul cel bun, și ziua morții – mai mult decât ziua nașterii. Mai bine să mergi într‑o casă de jale decât să mergi într‑o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este tristețea decât râsul, căci prin întristarea feței inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa de jale, însă inima nebunilor este în casa desfătării. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți cântecul nebunilor. Precum pârâitul spinilor sub ceaun așa este râsul celor fără minte. Și aceasta este deșertăciune. Asuprirea îl înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine un duh răbdător decât unul îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia sălășluiește în sânul nebunilor! Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi asta! Înțelepciunea e bună precum o moștenire și de folos pentru cei ce văd soarele. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul, dar folosul științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au. Privește la lucrarea lui Dumnezeu! Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, meditează: Dumnezeu le‑a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu poată ști nimic din ce va fi după el. De toate am văzut în zilele mele deșarte. Este câte un om drept care piere în dreptatea lui și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. Nu fi drept din cale afară și nu te arăta prea înțelept; de ce să te pierzi singur? Nu fi prea rău și nici fără minte; de ce să mori înainte de vreme? Bine este să te ții de una și să nu te lași de cealaltă, căci cine se teme de Domnul se păzește de amândouă. Pentru înțelept, înțelepciunea este mai tare decât zece dregători dintr‑o cetate. Da, pe pământ nu este niciun om drept, care să facă binele și să nu păcătuiască. Tot așa, nu pune la inimă toate vorbele care se spun, ca să n‑o auzi pe sluga ta blestemându‑te! Căci numai inima ta știe de câte ori i‑ai blestemat și tu pe alții. Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Voi fi înțelept”, dar înțelepciunea a rămas departe de mine. Ce există este departe și nespus de adânc: cine îi poate găsi sensul? Mi‑am întors inima să cunosc și să cercetez și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia aceea a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri. Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. Iată ce am găsit – zice Eclesiastul – cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pricep; iată ce‑mi caută și acum sufletul și n‑am găsit: într‑o mie am găsit un bărbat, dar o femeie între toate acestea n‑am găsit. Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu i‑a făcut pe oameni cinstiți, dar ei umblă cu multe intrigi.
Eclesiastul 7:1-29 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor și ziua morții decât ziua nașterii. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte, căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. Averea luată prin silă îl înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor! Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi așa! Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? În ziua fericirii fii fericit, și în ziua nenorocirii gândește-te că Dumnezeu le-a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el! Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-o auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci știe inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții. Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. Cu mult mai departe decât era mai înainte și ce adâncă! Cine o va putea găsi? M-am apucat și am cercetat toate lucrurile cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit: din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.
Eclesiastul 7:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Un nume bun este mai valoros decât uleiul parfumat; și contează mai mult ziua morții decât aceea a nașterii. Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-una de distracție; pentru că acesta este modul în care își termină existența orice om. Cel care încă trăiește, ar trebui să înțeleagă acest lucru! Tristețea este mai bună decât râsul; pentru că prin întristarea feței, inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa de jale; dar inima proștilor se poate găsi în casa de distracție. Mai bine să iei în considerare reproșurile făcute de cel înțelept, decât să asculți cântecul proștilor. Râsul prostului seamănă cu spinii de sub oală! Acesta este încă un lucru lipsit de sens! Oprimarea îl transformă pe înțelept într-un prost; și mita corupe inima. Sfârșitul unui lucru este mai bun decât începutul lui; și răbdarea este mai bună decât aroganța. Nu te grăbi să te enervezi în sufletul tău; pentru că mânia locuiește în sufletul celor fără judecată sănătoasă! Să nu zici: «Cum se explică faptul că primele zile au fost mai bune decât acestea?»; pentru că nu din înțelepciune întrebi astfel! Înțelepciunea este bună – exact cum se întâmplă să fie de utilă și moștenirea celor care văd soarele. De fapt, înțelepciunea este un adăpost – la fel ca argintul –; dar avantajul pe care îl aduce cunoașterea înțelepciunii este acela că dă viață celui care o are. Urmărește să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. Cine poate îndrepta ce a făcut El strâmb? Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, gândește-te (și realizează): Dumnezeu le-a făcut și pe unele și pe celelalte! Astfel, omul nu poate cunoaște nimic despre viitorul lui. Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele fără sens. De exemplu, am constatat că există un om care trăiește corect și care moare (devreme) în dreptatea lui, iar altul nedrept continuă să trăiască (nepermis de mult) în nedreptatea lui. Nu fi exagerat de corect; și nu urmări să fii prea înțelept! De ce să te distrugi singur? Dar nu fi nici foarte rău; și nu fi nici fără judecată sănătoasă! De ce să mori înainte de termen? Este bine să iei în considerare prima atenționare și să nu o ignori pe cealaltă; pentru că cine se teme de Dumnezeu, le va pune în aplicare pe amândouă. Înțelepciunea dă mai multă forță înțeleptului decât (au) zece conducători competenți ai unui oraș. Nu există pe pământ niciun om corect care să facă numai binele și care să nu păcătuiască niciodată! Să nu iei în considerare toate cuvintele care se spun – ca să nu îl auzi pe slujitorul tău blestemându-te! Știi în inima ta că de mai multe ori, chiar tu personal i-ai blestemat pe alții! Am cercetat toate aceste lucruri într-un mod înțelept; și mi-am zis: «Astfel mă voi înțelepți!»; dar înțelepciunea s-a depărtat de mine. Orice ar însemna ea, această înțelepciune este departe și (pare) acoperită de (un) mister! Cine și-o va putea însuși?! Am decis să cunosc, să analizez și să caut atât înțelepciunea cât și discernământul; și mi-am dorit să înțeleg stupiditatea răutății și nebunia prostiei. Astfel, am descoperit că femeia care pune capcane, este mai amară decât moartea; pentru că sufletul ei face victime și mâinile ei sunt niște lanțuri. Cel agreat de Dumnezeu, scapă de ea; dar cel păcătos este prins în capcana ei. Oratorul își prezintă lucrurile pe care le-a descoperit. El spune: «Am cercetat lucrurile unul după altul și am căutat să înțeleg rațiunea existenței lor; și din toate căutările sufletului meu, am ajuns la următorul rezultat: din o mie de oameni, am putut să găsesc un bărbat care trăiește corect. Dar nu am găsit nici măcar o femeie corectă! Singurul lucru pe care l-am descoperit este că Dumnezeu l-a făcut pe om cu un comportament corect; dar omul recurge la multe șmecherii.»”
Eclesiastul 7:1-29 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Decât ulei mirositor, Cu mult e mai folositor Un nume bun; iar ziua morții Mai bună e, în jocul sorții Predestinată omului, Decât ziua nașterii lui. Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie, Pentru că doar prin întristare, Inima ta putere are De-a deveni, mereu, mai bună. Toți înțelepții își adună, Acolo, inimile lor; Însă ale netoților, În casa veseliei sânt. Decât s-asculți dulcele cânt Al celui care e nebun, Este un lucru mult mai bun Să îl asculți pe înțelept, Mustrarea celui mai deștept. Înseamnă-ți ale lui cuvinte! Căci râsul celor fără minte Asemeni e spinului care, În foc, pârâie sub căldare. Încă odată pot a spune Că și-asta-i o deșertăciune. Averea ce s-a dobândit Prin silă doar, a rătăcit Gândirea celui înțelept, Iar inima celui deștept – Mită primind – a fost stricată. Este, de fiecare dată, Mai bun sfârșitul lucrului, Decât e începutul lui. Mai bine cel la suflet bun, Decât un îngâmfat nebun. Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor. Nu zice deci, dojenitor: „Zilele ce s-au încheiat ‘Nainte, cum s-au arătat – Decât cele de azi – mai bune?” Îți spun: nu din înțelepciune Întrebi; vorbești doar, în neștire. La fel ca și o moștenire Înțelepciunea prețuiește, Pentru cel care viețuiește Sub cerul de peste pământ. Argint și-nțelepciune sânt Asemenea – ocrotitoare – Dar un folos cu mult mai mare, Doar din înțelepciune-i vine Științei, căci prin ea se ține Omul acela care-o are – În timpul vieții – în picioare. Atent privește, dragul meu, Lucrările lui Dumnezeu: Putință e de-a fi-ndreptat Ceea ce strâmb a așezat? Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie. Multe-am văzut – bune și rele – În ceasurile vieții mele. Câte un om neprihănit În curăție a murit, În timp ce-n răutatea lui, Viața nelegiuitului Mai lungă e. Deci mă gândesc Ca acest sfat să-ți dăruiesc: „Să nu fii prea neprihănit! Nici prea-nțelept nu-i potrivit Să te arțăi celor din jur. De ce vrei să te pierzi singur? Însă te rog să iei aminte: Să nu fii rău și făr’ de minte, Peste măsură! Ci te teme, Ca să nu mori mult prea devreme.” Ambele sfaturi să le ții, Căci bune-s ele! Dar să știi: Dacă te temi de Dumnezeu, Din toate vei scăpa, mereu! Înțelepciunea-l întărește Pe înțelept și cântărește Mai mult decât zece soldați Într-o cetate adunați. Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască. Nu lua-n seamă toate cele Câte se spun, ca printre ele Să nu-l auzi pe robul tău, Vorbindu-te, cumva, de rău; Doar inima ta are știre Căci și tu, în a ta vorbire, Rău despre alți-ai povestit. La toate-acestea m-am gândit Cu-nțelepciune, ne-ncetat. Să le-nțeleg, am încercat Și-am zis: „Voi fi mai înțelept!”, Dar nu am fost mult mai deștept, Căci de-al înțelepciunii pas, Eu tot departe am rămas. Mult mai departe e acum Fugită ea, din al meu drum; Pe cât fusese de adâncă, Cu-atât mai mult acum e încă. Dar cine poate s-o găsească? E vreo ființă omenească? Grăbit apoi, m-am apucat Și lucrurile-am cercetat, Cu gândul să le înțeleg Și-nțelepciune să culeg Din rostul lor. Cu osebire, Chiar a prostiei rătăcire Și-a nebuniei răutate, Vrut-am să le pricep. Din toate Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins. Eclesiastu-a cercetat Lucruri și iată ce-a aflat Voind să știe al lor rost: Mult încercat de trudă-am fost, Dar n-am dat peste ce-am dorit; Căci dintr-o mie, am găsit Un singur om care să-mi steie În față, dar nici o femeie. Atunci doar, înțeles-am eu, Că e făcut de Dumnezeu Omul, spre-a fi neprihănit, Numai că fost-a dovedit Că el nu-i dornic să asculte, Umblând cu șiretenii multe.
Eclesiastul 7:1-29 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Mai bun este numele decât untdelemnul cel bun și ziua morții, decât ziua nașterii. Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospețe, căci ea este sfârșitul fiecărui om și cel viu pune la inimă. Mai bună indignarea decât râsul și prin întristarea feței se îmbunătățește inima. Inima celor înțelepți este în casa de jale, dar inima celor nesimțiți este în casa de veselie. Mai bine să asculți reproșul înțeleptului decât ca omul să asculte cântecul celor nesimțiți. Căci ca trosnetul spinilor sub oală, așa este râsul celor nesimțiți: și aceasta este deșertăciune. Cel care oprimă poate să-l prostească pe cel înțelept și darul poate să facă să piară inima. Mai bine sfârșitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeț la suflet. Nu te pripi să te indignezi în duhul tău, căci indignarea se odihnește în pieptul celor nesimțiți! Nu spune: „Cum de zilele dinainte erau mai bune decât acestea?”, pentru că nu din înțelepciune întrebi despre aceasta! E bună înțelepciunea împreună cu moștenirea: este un avantaj pentru cei care văd soarele. [E bine] la umbra înțelepciunii și [e bine] la umbra argintului, dar cunoașterea este un avantaj și înțelepciunea îl face să trăiască pe cel care o posedă. Vezi lucrarea lui Dumnezeu! Căci cine poate îndrepta ceea ce el a făcut strâmb? În ziua cea bună fii bun și în ziua cea rea teme-te! Căci și pe aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru ca omul să nu afle nimic despre ceea ce va fi după el. Am văzut totul în zilele deșertăciunii mele: există cel drept care piere în dreptatea lui și există cel rău care își prelungește [zilele] în răutatea lui. Nu fi mult prea drept și nici nu deveni prea înțelept: de ce vrei să te ruinezi? Dar nu fi nici rău peste măsură și nu fi nici nebun! De ce să mori când nu este timpul tău? Este bine să te ții de aceasta, dar nu-ți retrage mâna nici de la cealaltă! Căci cel care se teme de Dumnezeu iese din toate. Înțelepciunea îl întărește pe cel înțelept mai mult decât zece guvernatori care sunt în cetate. Căci nu este pe pământ niciun om drept care să facă binele și să nu păcătuiască. Nu pune la inimă nici toate vorbele care se vorbesc, ca să nu-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te! Căci inima ta știe că de multe ori și tu i-ai blestemat pe alții. Pe toate acestea le-am încercat cu înțelepciune. Și am zis: „Vreau să fiu înțelept”, dar ea era departe de mine. Era mai departe decât fusese și mai adâncă decât adâncul: cine va putea să o găsească? Mi-am întors inima să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și rațiunea lucrurilor, cunoscând nelegiuirea nesimțirii și nebunia prostiei. Am aflat că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este un laț și o capcană și ale cărei mâini sunt niște funii; cel bun înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar păcătosul este prins de ea. Vezi, am găsit – spune Qohelét – și una, și alta, [căutând] să aflu rațiunea lucrurilor. Ceea ce încă sufletul meu caută nu am găsit. Un om dintr-o mie am găsit, dar o femeie din toate n-am găsit. Vezi, numai aceasta am aflat: Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar mulți dintre ei caută complicațiile.
Eclesiastul 7:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)
Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun și ziua morții decât ziua nașterii. Mai bine să mergi într-o casă de jale decât să mergi într-o casă a ospățului, căci acesta este sfârșitul oricărui om și cine trăiește, cugetă în inima lui la lucrul acesta. Mai bună este tristețea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa bocetului, dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să auzi cântecul nesăbuiților. Căci, așa cum se aude trosnetul spinilor sub oală, tot așa este și râsul nesăbuitului! Și aceasta este o deșertăciune! Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept, iar mita corupe inima. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui și mai bună este răbdarea decât mândria. Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților. Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“, căci nu din înțelepciune întrebi astfel! Înțelepciunea este bună, tot așa cum și moștenirea este bună și de folos celor ce văd soarele. Căci înțelepciunea este un adăpost, așa cum și argintul este un adăpost, iar câștigul cunoașterii înțelepciunii este că își ține în viață stăpânii. Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit? În ziua cea bună, fii fericit! În ziua cea rea, cugetă: Dumnezeu a făcut-o și pe una și pe cealaltă, astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el. Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte: un om drept pierind în dreptatea lui, iar altul nedrept continuându-și viața în nedreptatea lui. Nu fi prea drept și nu te arăta nici prea înțelept! De ce să te distrugi singur? Însă nu fi nici foarte rău și nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme? Este bine să apuci acest sfat, iar pe celălalt să nu-l lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea. Înțelepciunea dă mai multă putere înțeleptului decât ar da zece conducători unei cetăți. Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată. În plus, să nu fii atent la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te! Tu știi în inima ta că, de mai multe ori, chiar tu însuți i-ai blestemat pe alții. Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune și mi-am zis: „Mă voi înțelepți“; dar înțelepciunea s-a îndepărtat de mine. Orice ar fi ea, este departe și adâncă, da, adâncă. Cine o va găsi? Mi-am îndreptat inima să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor și să înțeleg stupiditatea răutății și nebunia nesăbuinței. Și am descoperit că mai amară decât moartea, este femeia care este o capcană, a cărei inimă este un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri. Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul, când cercetam lucrurile unul câte unul, ca să le găsesc sensul pe care sufletul meu îl tot căuta, dar nu-l găsea: dintr-o mie, am găsit un bărbat drept, însă n-am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia. Privește! Am descoperit un singur lucru: că Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar el umblă cu multe șiretlicuri.
Eclesiastul 7:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morții decât ziua nașterii. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte. Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. Averea luată prin silă înnebunește pe cel înțelept și mita strică inima. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înțelepciune întrebi așa. Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alții. Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. Cu mult mai departe decât era mai înainte și ce adâncă! Cine o va putea găsi? M-am apucat și am cercetat toate lucrurile cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit: din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.