Faptele Apostolilor 24:1-27Partajează

Faptele Apostolilor 24:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și după cinci zile, Anania, înaltul preot, a coborât cu bătrânii și cu un anumit orator, numit Tertul, care l-au înștiințat pe guvernator împotriva lui Pavel. Și după ce a fost chemat, Tertul a început să acuze, spunând: Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace și că au fost făcute lucrări bune pentru această națiune prin prevederea ta, Le primim întotdeauna și în toate locurile, preanobile Felix, cu toată mulțumirea. Dar ca nu cumva să te mai rețin, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. Fiindcă l-am găsit pe acest bărbat a fi o ciumă, instigator la revoltă printre toți iudeii din întreaga lume și un conducător al partidei nazarinenilor; Care a încercat de asemenea să pângărească templul; și pe care l-am prins și voiam să îl judecăm conform cu legea noastră. Dar căpetenia Lisias a venit și l-a luat cu mare violență din mâinile noastre, Și a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă îl vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el despre toate lucrurile de care îl acuzăm noi. Și iudeii au aprobat și ei, spunând că așa stau lucrurile. Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Deoarece știu că de mulți ani ai fost judecător al acestei națiuni, cu atât mai bucuros răspund pentru mine însumi; Ca să poți înțelege, că nu sunt decât douăsprezece zile de când am urcat să mă închin la Ierusalim. Și nu m-au găsit în templu dezbătând cu cineva, nici făcând agitație a mulțimii, nici în sinagogi, nici în cetate; Nici nu pot dovedi lucrurile de care acum mă acuză. Dar îți mărturisesc aceasta, că după calea pe care ei o numesc erezie, așa mă închin Dumnezeului părinților mei, crezând toate care sunt scrise în lege și în profeți; Și am speranță față de Dumnezeu, pe care și ei înșiși o acceptă, că va fi o înviere a morților, deopotrivă a celor drepți și nedrepți. Și în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conștiință fără poticnire, față de Dumnezeu și oameni. Și, după mulți ani, am venit să aduc națiunii mele milostenii și ofrande. După care anumiți iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nici cu mulțime, nici cu tumult. Aceștia ar trebui să se înfățișeze aici înaintea ta și să acuze, dacă au ceva împotriva mea. Sau să spună aceștia dacă au găsit în mine vreo nelegiuire, în timp ce am stat în picioare înaintea consiliului, Cu excepția acestei singure voci, că am strigat stând în picioare printre ei: În legătură cu învierea morților sunt eu judecat astăzi de voi. Iar după ce Felix a auzit acestea, având o mai bună cunoaștere despre acea cale, i-a amânat și a spus: Când va coborî Lisias, căpetenia, voi ști pe deplin cele despre voi. Și a poruncit unui centurion să îl țină pe Pavel și să îi lase libertate și să nu oprească pe niciunul dintre ai lui să îl servească, sau să vină la el. Și după câteva zile, când Felix a venit cu soția lui, Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat despre credința în Cristos. Dar pe când el discuta despre dreptate și înfrânare și judecata care va veni, Felix a tremurat și a răspuns: Acum du-te; când voi avea ocazie cuvenită, te voi chema. În același timp se aștepta de asemenea ca Pavel să îi dea bani, ca să îl elibereze; de aceea a trimis adeseori după el și vorbea cu el. Dar după doi ani a venit succesorul lui, Porcius Festus; și Felix, voind să arate favoare iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.

Faptele Apostolilor 24:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După cinci zile a venit marele preot Anania împreună cu unii dintre bătrânii poporului (iudeu), însoțiți de un avocat care se numea Tertulius. Apoi au prezentat guvernatorului o plângere pe care o formulaseră împotriva lui Pavel. După ce acesta a fost adus între ei, Tertulius a spus: „Excelență, noi apreciem că tu ești cel care a avut o remarcabilă contribuție la climatul de mare stabilitate în care trăim. Națiunea noastră a beneficiat de multele reforme pe care le-ai inițiat. Noi suntem foarte mulțumiți și recunoaștem oriunde și oricând aceste realizări. Dar ca să nu te deranjez prea mult, te rog să fii binevoitor și să mai asculți câteva cuvinte. Am constatat că acest om este ca o epidemie. Concret, el produce conflicte între toți iudeii din lume și este liderul grupării nazarinenilor. A încercat să profaneze chiar și templul. Atunci noi l-am prins [și intenționam să îl judecăm în conformitate cu legea noastră. Dar comandantul Lisias a venit în forță și l-a luat dintre noi, spunând că cei care îl acuză, să vină la tine pentru rezolvarea cazului.]. Dacă îl vei interoga, vei constata singur toate aceste lucruri de care îl acuzăm.” Iudeii care erau prezenți acolo, au susținut avocatul lor, declarând că acesta este adevărul. După ce guvernatorul i-a făcut semn cu mâna permițându-i să vorbească, Pavel a zis: „Știind că de mulți ani ești judecătorul acestei națiuni, mă simt încurajat să vorbesc pentru a mă apăra. Poți să verifici că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am mers la Ierusalim ca să mă închin. Acolo nu am fost găsit certându-mă cu cineva în (zona de lângă) templu și nici provocând oamenii la conflicte în sinagogă ori în vreun alt loc din oraș. Deci acuzația lor deja formulată nu poate fi susținută cu fapte. Recunosc totuși în fața ta că slujesc Dumnezeului strămoșilor noștri în acord cu acel «Drum» despre care ei spun că este promovat de o sectă care propagă idei greșite. Eu cred tot ce este scris în cărțile Legii (lui Moise) și în ale profeților. Am aceeași speranță pe care o împărtășesc și ei. Ea se referă la faptul că Dumnezeu va face într-o zi să învie atât cei corecți, cât și cei incorecți. Acesta este motivul pentru care mi-am dat tot interesul să fac ce este bine față de Dumnezeu și față de oameni, în acord cu îndemnurile conștiinței mele. După o absență de mai mulți ani, am revenit la Ierusalim ca să ofer niște daruri oamenilor (săraci) din poporul meu și să aduc sacrificii în (zona de lângă) templu. În acest context, niște iudei din Asia m-au observat tocmai când terminasem ritualul de purificare de la templu. Atunci nu eram înconjurat de mulțimi de oameni și nici nu produceam dezordine. Erau acolo și niște iudei din Asia. Dacă măcar ei ar fi avut ceva de reclamat despre mine, ar fi trebuit să fie prezenți aici. Sau poate îți vor explica cei prezenți care sunt acele lucruri rele pe care mi le pot reproșa în urma prezentării mele în fața Sanhedrinului. Singura acuzație care mi-ar putea fi adusă, este aceea că am strigat «Eu sunt judecat de voi pentru concepția pe care o am în legătură cu învierea!»” Atunci Felix care era bine informat cu privire la acest „Drum”, a întrerupt ședința, spunând: „Verdictul meu va fi dat atunci când va veni comandantul Lisias!” Apoi a ordonat centurionului responsabil de Pavel, să îl păzească, dar să îi ofere libertatea de a fi vizitat și îngrijit de cei care doreau să îl ajute. După câteva zile, a venit Felix împreună cu soția lui care era iudeică. Ea se numea Drusila. El a trimis atunci pe cineva să îl aducă pe Pavel. Apoi l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos. În cadrul discursului lui, Pavel a vorbit și despre dreptate, despre autocontrol, ca și despre judecata divină din viitor. Atunci Felix i-a zis speriat: „Suficient! Poți să pleci. Te voi chema când voi mai avea timp.” El spera în același timp că Pavel îi va oferi bani. Acesta era motivul pentru care îl chema frecvent ca să îi vorbească. Au trecut astfel doi ani; iar Felix a fost înlocuit cu Porcius Festus. Vrând să obțină favoarea iudeilor, Felix lăsase pe Pavel în închisoare.

Faptele Apostolilor 24:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)

După cinci zile, marele preot Ananias a venit împreună cu câțiva dintre bătrâni și cu un anume avocat Tertulus și au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel înaintea lui Felix: ‒ Datorită ție, noi avem parte de multă pace și prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru națiunea aceasta. Preaalesule Felix, noi mărturisim aceasta pretutindeni și în orice fel, cu toată mulțumirea. Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți puțin, în bunăvoința ta! Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă. El provoacă răscoale printre toți iudeii din toată lumea, este conducătorul grupării nazarinenilor și a încercat să profaneze chiar și Templul. Noi l-am prins și am vrut să-l judecăm după Legea noastră. Dar a venit tribunul Lisias și l-a smuls cu mare violență din mâinile noastre, poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, vei putea afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm! Iudeii s-au alăturat și ei acuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai. Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns, zicând: ‒ Știind că de mulți ani ești judecătorul acestei națiuni, mă voi apăra cu încredere. Așa cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am dus să mă închin la Ierusalim. Și nu m-au găsit certându-mă cu cineva în Templu sau instigând mulțimea în sinagogi sau prin cetate. Așa că ei nici măcar nu-ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. Îți mărturisesc însă că eu Îi slujesc Dumnezeului strămoșilor noștri, potrivit Căii despre care ei spun că este o „grupare“, și cred toate lucrurile care sunt potrivit cu Legea și sunt scrise în Profeți. Și am aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. După mai mulți ani, am venit să fac milostenii poporului meu și să aduc daruri. În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare. Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea. Sau să spună ei înșiși ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, în afară de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: „Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!“. Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat, zicând: ‒ Voi decide în privința voastră când va veni tribunul Lisias. A poruncit centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate și să nu interzică nimănui dintre apropiații lui să-i slujească. După câteva zile, Felix a venit împreună cu soția lui, Drusilla, care era iudeică. El a trimis după Pavel și l-a ascultat despre credința în Cristos Isus. Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit și a zis: „Acum, du-te! Când voi mai avea timp, te voi chema“. În același timp, el spera că Pavel îi va da bani și de aceea trimitea adesea după el și discuta cu el. Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.

Faptele Apostolilor 24:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’” Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.