Faptele apostolilor 24:1-27

După cinci zile a venit marele preot Anania împreună cu unii dintre bătrânii poporului (iudeu), însoțiți de un avocat care se numea Tertulius. Apoi au prezentat guvernatorului o plângere pe care o formulaseră împotriva lui Pavel. După ce acesta a fost adus între ei, Tertulius a spus: „Excelență, noi apreciem că tu ești cel care a avut o remarcabilă contribuție la climatul de mare stabilitate în care trăim. Națiunea noastră a beneficiat de multele reforme pe care le-ai inițiat. Noi suntem foarte mulțumiți și recunoaștem oriunde și oricând aceste realizări. Dar ca să nu te deranjez prea mult, te rog să fii binevoitor și să mai asculți câteva cuvinte. Am constatat că acest om este ca o epidemie. Concret, el produce conflicte între toți iudeii din lume și este liderul grupării nazarinenilor. A încercat să profaneze chiar și templul. Atunci noi l-am prins [și intenționam să îl judecăm în conformitate cu legea noastră. Dar comandantul Lisias a venit în forță și l-a luat dintre noi, spunând că cei care îl acuză, să vină la tine pentru rezolvarea cazului.]. Dacă îl vei interoga, vei constata singur toate aceste lucruri de care îl acuzăm.” Iudeii care erau prezenți acolo, au susținut avocatul lor, declarând că acesta este adevărul. După ce guvernatorul i-a făcut semn cu mâna permițându-i să vorbească, Pavel a zis: „Știind că de mulți ani ești judecătorul acestei națiuni, mă simt încurajat să vorbesc pentru a mă apăra. Poți să verifici că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am mers la Ierusalim ca să mă închin. Acolo nu am fost găsit certându-mă cu cineva în (zona de lângă) templu și nici provocând oamenii la conflicte în sinagogă ori în vreun alt loc din oraș. Deci acuzația lor deja formulată nu poate fi susținută cu fapte. Recunosc totuși în fața ta că slujesc Dumnezeului strămoșilor noștri în acord cu acel «Drum» despre care ei spun că este promovat de o sectă care propagă idei greșite. Eu cred tot ce este scris în cărțile Legii (lui Moise) și în ale profeților. Am aceeași speranță pe care o împărtășesc și ei. Ea se referă la faptul că Dumnezeu va face într-o zi să învie atât cei corecți, cât și cei incorecți. Acesta este motivul pentru care mi-am dat tot interesul să fac ce este bine față de Dumnezeu și față de oameni, în acord cu îndemnurile conștiinței mele. După o absență de mai mulți ani, am revenit la Ierusalim ca să ofer niște daruri oamenilor (săraci) din poporul meu și să aduc sacrificii în (zona de lângă) templu. În acest context, niște iudei din Asia m-au observat tocmai când terminasem ritualul de purificare de la templu. Atunci nu eram înconjurat de mulțimi de oameni și nici nu produceam dezordine. Erau acolo și niște iudei din Asia. Dacă măcar ei ar fi avut ceva de reclamat despre mine, ar fi trebuit să fie prezenți aici. Sau poate îți vor explica cei prezenți care sunt acele lucruri rele pe care mi le pot reproșa în urma prezentării mele în fața Sanhedrinului. Singura acuzație care mi-ar putea fi adusă, este aceea că am strigat «Eu sunt judecat de voi pentru concepția pe care o am în legătură cu învierea!»” Atunci Felix care era bine informat cu privire la acest „Drum”, a întrerupt ședința, spunând: „Verdictul meu va fi dat atunci când va veni comandantul Lisias!” Apoi a ordonat centurionului responsabil de Pavel, să îl păzească, dar să îi ofere libertatea de a fi vizitat și îngrijit de cei care doreau să îl ajute. După câteva zile, a venit Felix împreună cu soția lui care era iudeică. Ea se numea Drusila. El a trimis atunci pe cineva să îl aducă pe Pavel. Apoi l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos. În cadrul discursului lui, Pavel a vorbit și despre dreptate, despre autocontrol, ca și despre judecata divină din viitor. Atunci Felix i-a zis speriat: „Suficient! Poți să pleci. Te voi chema când voi mai avea timp.” El spera în același timp că Pavel îi va oferi bani. Acesta era motivul pentru care îl chema frecvent ca să îi vorbească. Au trecut astfel doi ani; iar Felix a fost înlocuit cu Porcius Festus. Vrând să obțină favoarea iudeilor, Felix lăsase pe Pavel în închisoare.