Faptele Apostolilor 15:1-35

Partajează

Faptele Apostolilor 15:1-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și unii, coborând din Iudeea, învățau pe frați: Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi salvați. De aceea după ce Pavel și Barnaba au avut nu puțină disensiune și dispută cu ei, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să urce la Ierusalim la apostoli și bătrâni cu această întrebare. Și fiind condus pe drum de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria, relatând convertirea neamurilor; și făceau bucurie mare tuturor fraților. Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și bătrâni și au istorisit toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei. Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând că: Era necesar să îi circumcidă și să le poruncim să țină legea lui Moise. Și apostolii și bătrânii s-au adunat să se lămurească despre acest lucru. Și după ce a fost multă dispută, Petru s-a sculat și le-a spus: Bărbați și frați, voi știți că, din zilele de demult, Dumnezeu a ales între noi, ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, le-a adus mărturie, dându-le Duhul Sfânt întocmai ca și nouă; Și nici nu a făcut o deosebire între noi și ei, curățindu-le inimile prin credință. Acum așadar, de ce ispitiți pe Dumnezeu, punând un jug pe gâtul discipolilor pe care nici părinții noștri, nici noi nu am fost în stare să îl purtăm? Ci credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem salvați, la fel ca ei. Atunci toată mulțimea a tăcut și îi ascultau pe Barnaba și pe Pavel care istoriseau ce miracole și minuni lucrase Dumnezeu printre neamuri prin ei. Și după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbați și frați, ascultați-mă; Simeon a istorisit cum întâi Dumnezeu a vizitat neamurile, să ia dintre ei un popor pentru numele lui. Și cu aceasta sunt în acord cuvintele profeților; așa cum este scris: După aceasta mă voi întoarce și voi zidi cortul căzut al lui David; și voi zidi ruinele lui și îl voi ridica; Pentru ca rămășița oamenilor să îl caute pe Domnul și toate neamurile peste care este chemat numele meu, spune Domnul care face toate acestea. Lui Dumnezeu îi sunt cunoscute toate faptele lui, de la începutul lumii. De aceea concluzia mea este, să nu îi chinuim pe aceia care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu; Ci să le scriem să se ferească de profanările idolilor și de curvie și de animale sugrumate și de sânge. Fiindcă Moise, din timpurile de demult, are în fiecare cetate pe cei care îl predică, fiind citit în sinagogi în fiecare sabat. Atunci li s-a părut cuvenit apostolilor și bătrânilor, cu întreaga biserică, să trimită la Antiohia bărbați aleși dintre ei, cu Pavel și Barnaba; pe Iuda, numit și Barsaba, și Sila, bărbați mai de seama între frați; Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și bătrânii și frații, salutare fraților care sunt dintre neamuri în Antiohia și Siria și Cilicia; Întrucât am auzit că unii care au ieșit dintre noi v-au tulburat prin cuvinte, subminându-vă sufletele, zicând: Să fiți circumciși și să țineți legea; cărora nu le-am dat vreo astfel de poruncă; Ni s-a părut cuvenit, fiind adunați într-un gând, să trimitem la voi bărbați aleși, cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, Oameni care și-au riscat viețile pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. De aceea am trimis pe Iuda și Sila, care vă vor spune și ei, cu gura, aceleași lucruri. Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt și nouă, să nu vă încărcăm cu nicio greutate mai mare decât aceste lucruri necesare: Să vă feriți de cele sacrificate idolilor și de sânge și de animale sugrumate și de curvie; de care dacă vă păziți, bine veți face. Fiți sănătoși. Astfel, atunci când li s-a dat drumul, au venit la Antiohia; și după ce au adunat mulțimea, le-au dat epistola; Iar ei, după ce au citit, s-au bucurat pentru mângâiere. Și Iuda și Sila, fiind și ei profeți, îndemnau pe frați cu multe cuvinte și îi întăreau. Și după ce au întârziat un timp, au fost lăsați să plece în pace, de la frați la apostoli. Dar lui Sila i s-a părut cuvenit să mai rămână acolo. Și Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și predicând cuvântul Domnului, și cu mulți alții.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Din Iudeea au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. După ce au fost petrecuți de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise. Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților, voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt ca și nouă. N‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? Dar noi credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.” Toată adunarea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. Când au tăcut ei, a luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris: «După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David, îi voi zidi iarăși dărâmăturile și‑l voi înălța la loc, pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul, și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri cunoscute din veșnicie.» De aceea, eu socotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie să se ferească de necurățiile idolilor, de desfrâu, de animale sugrumate și de sânge. Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.” Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, bărbați cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! Fiindcă am auzit că unii – plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, oameni ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri: anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – adică să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!” Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită. Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. După o vreme, frații le‑au dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu; și le-au făcut o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. Acum dar, de ce-L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” Toată adunarea a tăcut și i-a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: «‘După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou, pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.» De aceea eu sunt de părere să nu li se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. Căci încă din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” Atunci apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și i-au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. I-am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși!” Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. Iuda și Sila, care și ei erau proroci, i-au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte. După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau norodul și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Din provincia Iudeea, veniseră niște oameni care aduseseră fraților următoarea învățătură: „Dacă nu sunteți circumciși conform tradiției provenite de la Moise, nu puteți fi salvați!” Ei au provocat astfel o mare controversă, discutând în contradictoriu cu Pavel și cu Barnaba. Atunci frații au decis să trimită la Ierusalim pe Pavel și pe Barnaba împreună cu câțiva dintre ei, pentru a dezbate acest subiect cu apostolii și cu prezbiterii. În urma acestei delegări din partea Comunității (creștinilor din Antiohia), ei au plecat și au călătorit prin (provinciile) Fenicia și prin Samaria, povestind despre întoarcerea celorlalte națiuni la Dumnezeu. Astfel au produs o mare bucurie tuturor fraților din acele localități. Când au ajuns la Ierusalim, comunitatea creștinilor împreună cu apostolii și prezbiterii (acesteia), au fost încântați de venirea lor și i-au ascultat relatând tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii care proveneau din gruparea fariseilor, s-au ridicat și au susținut obligativitatea circumciziei și a respectării legii mozaice pentru cei care devin creștini și care nu sunt evrei. În consecință, apostolii și prezbiterii au organizat o reuniune, pentru a decide cu privire la această dispută. După o lungă dezbatere, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, cunoașteți faptul că Dumnezeu a decis de mai mult timp să mă aleagă dintre voi; și m-a desemnat să predic celorlalte națiuni despre Vestea Bună care se acceptă prin credință. Iar Dumnezeu care cunoaște ce gândesc oamenii, le-a oferit Spiritul Sfânt exact cum ni L-a oferit și nouă. El nu a făcut discriminare între noi și ceilalți care au crezut, ci le-a iertat (și lor) păcatele. În consecință, vreau să știu de ce Îl provocați pe Dumnezeu pretinzând discipolilor (lui Isus) respectarea altor reguli. Ele au fost imposibil de respectat atât pentru strămoșii noștri, cât și pentru generația noastră. Noi credem că indiferent de naționalitate, suntem salvați prin harul Stăpânului nostru Isus.” Apoi toți cei care erau adunați acolo, au continuat să asculte pe Barnaba și pe Pavel. Ei le-au relatat despre toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin intermediul lor pentru a demonstra celorlalte națiuni cine este El. Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Fraților, ascultați-mă! Simon ne-a relatat despre faptul că Dumnezeu este preocupat de națiunile lumii, după ce decisese inițial să aleagă dintre ele un popor care să Îl reprezinte. Astfel se confirmă următoarele cuvinte scrise în cărțile profeților: «Apoi voi reveni și voi reface cortul lui David, îi voi reconstitui edificiile care fuseseră dărâmate și îl voi reabilita. Voi proceda astfel pentru ca ceilalți oameni care nu sunt evrei și care totuși Îmi aparțin, să Mă caute! – Aceste lucruri au fost spuse de Iahve, care le cunoștea din eternitate și care face ca ele să se întâmple.» Deci eu consider că nu este cazul să impunem oamenilor celorlalte națiuni niște reguli suplimentare după ce ei s-au întors la Dumnezeu; ci să scriem o decizie în care să precizăm că le sunt interzise următoarele lucruri: consumarea cărnii de animale care fuseseră inițial oferite zeilor, practicarea imoralității sexuale, mâncarea animalelor sugrumate și folosirea sângelui ca aliment. În ce privește scrierile care îl au ca redactor (inițial) pe Moise, ele sunt prezentate (prin citire) de mult timp în zilele de Sabat, în fiecare oraș unde există sinagogi.” Atunci apostolii și prezbiterii, în acord cu toți ceilalți care formau Comunitatea lui Cristos, au decis ca Pavel și Barnaba să fie trimiși la Antiohia împreună cu Iuda care se mai numea și Barsaba și cu Sila. Ei erau recunoscuți ca bărbați remarcabili între ceilalți frați. Decizia trimisă prin ei avea următorul conținut: „Apostolii, prezbiterii și frații, pentru frații dintre celelalte națiuni care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia: salutări. Am fost informați despre faptul că există unele persoane dintre noi care v-au vizitat și care v-au prezentat fără aprobarea noastră un mesaj care v-a produs confuzie. În urma unui conciliu pe care l-am făcut, am decis în unanimitate să vă transmitem decizia noastră printr-un grup de oameni, din care să facă parte Barnaba și Pavel. Noi avem un mare respect față de acești doi reprezentanți ai noștri, pentru că ei și-au riscat viața din cauza numelui Stăpânului nostru Isus Cristos. Am trimis și pe Iuda împreună cu Sila care vă vor confirma verbal decizia noastră. Fiind aprobați și de Spiritul Sfânt, noi am stabilit că nu este cazul să vă solicităm respectarea unor reguli suplimentare; ci trebuie să vă limitați la câteva lucruri strict necesare. Astfel, decizia noastră se referă la interdicție pentru următoarele lucruri: consumul cărnii închinate idolilor, al sângelui ca aliment și al animalelor sugrumate. Nu (vă) este permis nici adulterul. Pentru voi este bine și suficient să respectați aceste reguli. Salutări.” Ei au plecat și au ajuns în Antiohia, unde au înmânat decizia celor care se adunaseră. După ce au citit-o, frații au fost încântați de încurajarea pe care au primit-o. Iuda și Sila care erau profeți, le-au vorbit și i-au edificat printr-un amplu mesaj. După un timp, frații le-au permis să revină la cei care îi trimiseseră. [Totuși, Sila a decis să mai rămână acolo.] Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau mulțimile de oameni, proclamând Cuvântul lui Isus împreună cu mulți alți predicatori.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Câțiva bărbați, în vremea ‘ceea, Tocmai veniră din Iudeea, Și le-au spus fraților: „Să știți, Că nu puteți fi mântuiți, Dacă-mprejur, nu v-ați tăiat, Așa cum Moise a lăsat.” Pavel, atuncea, însoțit Și de Barnaba, a pornit Un schimb de vorbe – viu rostite – Și de păreri deosebite. Frații, îndată, au găsit, Că lucrul cel mai potrivit, Ar fi ca Pavel și Barnaba – Și câțiva frați – cu toată graba, Să ceară apostolilor – Precum și prezbiterilor De la Ierusalim – un sfat. Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților. Când, în Ierusalim, intrară, Apostoli-i întâmpinară, Prezbiterii, și-a mai venit Biserica. Ei le-au vorbit Despre tot ce s-a petrecut, Și despre ceea ce-a făcut – În orice loc – Domnul, prin ei. Atunci, unii din Farisei – Care-au crezut – s-au ridicat, Din locurile-n care-au stat, Spunându-le, celor din jur, Cum că tăierea împrejur, De Neamuri, trebuie făcută, Și-asemeni, trebuie ținută Legea lui Moise, negreșit. Apostolii s-au întâlnit, Cu toți prezbiterii, la sfat Și, împreună-au căutat Să afle ce-ar fi de făcut. Petru, atunci, când a văzut Că multă vorbă s-a iscat, Se ridică și-a cuvântat: „Iată, dragi frați, cuvântul meu: De-un timp încoace, Dumnezeu, Știți că alegere-ntre voi Făcut-a, chiar aici, la noi, Ca Neamurile câte sânt, Al Evangheliei cuvânt, Să-l poată auzi, prin mine, Și să îl creadă. Știți prea bine Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi. Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință. De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’? Atât noi, cât și ei, credem Că mântuiți, acum, suntem Prin harul Domnului Iisus.” Nimeni, nimic, nu a mai spus, Ci-ntreaga adunare-a stat, Tăcută, și i-au ascultat Pe Pavel și Barnaba, cari Au povestit ce minuni mari, Domnul, mereu, a săvârșit – Prin ei – pe unde-au poposit, De-atâtea ori, în calea lor, În mijlocul Neamurilor. Când au sfârșit de cuvântat, Iacov, și el, s-a ridicat Ca să vorbească tuturor: „Mă ascultați dar, fraților! Simon, întâi, ne-a arătat Cum, către Neamuri, S-a uitat Domnul voind ca un popor, S-aleagă, din mijlocul lor, Să-i poarte Numele. Firesc, Cu acest fapt, se potrivesc Cuvintele prorocilor. Iată ce scrie-n cartea lor: „Am să mă-ntorc, după aceea, Ca să ridic, în vremea ‘ceea, Cortul lui David, la loc iar, Din prăbușire. Așadar, Ruinele am să-i zidesc Și-am să-l înalț iar, căci voiesc Să Îl urmeze, pas cu pas – Toți oamenii ce-au mai rămas – Pe Domnul, iar alături lor, Să fie a Neamurilor Mulțime, peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu; În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar, Eu zic: să nu mai punem iar, Pe Neamuri, cari se-ntorc ‘napoi – La Dumnezeu – greutăți noi. Eu cred că-i bine a le scrie, Despre ce trebuie să știe, Și-anume, ca să se ferească De pângărirea idolească, De-ale curviilor păcate, De sânge, vite sugrumate. Căci Moise, din vechime, are Oameni ai săi, și-n fiecare Sabat, îl propovăduiesc, În sinagogi, când îl citesc. Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați. Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune! Aflați dar, că am auzit, Că de la noi, uni-au venit – Făr’ a avea însărcinare – Ca să v-aducă tulburare, Prin vorbele ce le-au purtat. Ei, sufletul, v-au tulburat, Spunând că trebuie, dragi frați, Ca împrejur să vă tăiați, Legea lui Moise s-o păziți, Asemeni nouă ca să fiți. Noi, după ce ne-am adunat Și laolaltă-am cugetat, Iată, acuma, am găsit Că lucrul cel mai potrivit Este s-alegem, dintre noi, Pe câțiva inși, pe cari, spre voi, Să-i îndreptăm, cu toată graba, Cu preaiubiții noști’ Barnaba Și Pavel – cei care și-au pus, Pentru al Domnului Iisus Sfânt Nume, în joc, viața lor. Astfel, trimis-am fraților, Pe Iuda și pe Sila, care, Aceleași lucruri, fiecare, Prin viu grai, au să vi le spună. Căci nu vrem ca să se mai pună, Pe voi, vreo greutate-n plus, Afară doar de ce v-am spus Că trebuie ca să păziți. Deci voi, mereu, să vă feriți De lucrurile pângărite, Cari, idolilor, sunt jertfite, De-ale curviilor păcate, De dobitoace sugrumate, De sânge. Dacă vă păziți De-aceste lucruri, voi să știți Că va fi bine tuturor. Fiți sănătoși dar, fraților.” Rămas bun, după ce-și luară, De la Biserică, plecară Spre Antiohia, de-ndată, Unde, mulțimea adunată Îi aștepta, cu nerăbdare. Au dus scrisoarea, după care, Frații – citind-o, imediat – În suflete, s-au bucurat, Căci le-aducea îmbărbătare. Apoi, Iuda și Sila, care Erau proroci, i-au întărit, Pe frați, prin ceea ce-au vorbit. O vreme, au rămas la frați Și doar pe urmă-au fost lăsați Să se întoarcă înapoi, Dar Sila a găsit, apoi, Cu cale, să nu părăsească Ținutul – să mai zăbovească. Pavel și cu Barnaba-au stat Și ei pe loc și-au învățat Noroadele, mereu vorbind, Cuvântul propovăduind.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”. Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă între Paul și Barnàba și aceștia, au hotărât ca Paul și Barnàba, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută. Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei. Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”. Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru. După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă. Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință. Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce? Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”. Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnàba și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni. Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților, ascultați-mă! Símon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris: «După acestea mă voi întoarce și voi înălța cortul lui Davíd care căzuse; n voi reclădi ruinele sale și îl voi reînălța. Pentru ca să-l caute pe Domnul cei care vor rămâne dintre oameni și toate națiunile asupra cărora este invocat numele meu, zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri din veșnicie». De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge. Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”. Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnàba, pe Iúda, numit Bársaba, și pe Síla, bărbați de frunte printre frați. Au trimis prin ei [o scrisoare]: „Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare! Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor, am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnàba și Paul, oameni care și-au închinat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt. Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”. Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea. Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare. Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace. Iar Paul și Barnàba au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Noua Traducere Românească (NTR)

Însă câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“. Pavel și Barnabas au avut cu ei o neînțelegere și o controversă nu lipsită de importanță. De aceea frații i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se ducă la apostolii și bătrânii din Ierusalim pentru a discuta această problemă. Astfel, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre convertirea neevreilor. Și le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. Dar unii din gruparea fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis: „Cei proveniți din alte națiuni trebuie să fie circumciși și trebuie să li se poruncească să păzească Legea lui Moise“. Apostolii și bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. După multă controversă, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neevreii să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându-le Duhul Sfânt la fel ca și nouă. El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. Acum, deci, de ce-L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii noștri și nici noi nu l-am putut purta? Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca și celelalte națiuni“. Toată mulțimea a tăcut și i-a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neevrei. Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Fraților, ascultați-mă! Simeon ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor, luând dintre națiuni un popor pentru Numele Său. Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris: «‘După aceea, Mă voi întoarce și voi înălța din nou cortul căzut al lui David. Îi voi înălța din nou ruinele și-l voi reclădi, pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, precum și toate națiunile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri’ și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie». De aceea eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți neevreilor care se întorc la Dumnezeu, ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de preacurvie, de animale sugrumate și de sânge. Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat“. Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I-au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. Au trimis prin ei următoarea scrisoare: „Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații neevrei, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări! Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor și v-au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, am hotărât, de comun acord, să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, oameni care și-au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. Așadar, i-am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face! Fiți sănătoși!“. Așadar, cei trimiși s-au dus în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. Citind-o, frații s-au bucurat de mesajul de încurajare. Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care-i trimiseseră. Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, îi învățau pe oameni și vesteau Cuvântul Domnului.

Faptele Apostolilor 15:1-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: ‘«După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou, pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu», zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.’ De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiteriiși frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.” Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte. După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.