Faptele Apostolilor 10:1-48

Partajează

Faptele Apostolilor 10:1-48 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Corneliu, un bărbat din Cezareea, centurion în legiunea Italica, era un om credincios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El îi ajuta pe mulţi din popor şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Într-o zi, pe la ora trei după-amiază, el a văzut clar, într-o viziune, cum un înger al lui Dumnezeu a intrat în casă şi l-a strigat „Corneliu!” El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele. Trimite acum nişte bărbaţi în Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. El stă în gazdă la Simon, tăbăcarul, care locuieşte lângă mare.” După ce îngerul care îi vorbise a plecat, Corneliu a chemat doi slujitori de-ai săi şi un ostaş cucernic, care era de mult sub ordinele sale, şi, după ce le-a povestit tot ce s-a întâmplat, i-a trimis la Iope. A doua zi, pe la ora douăsprezece, pe când erau încă pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe terasa casei să se roage. I s-a făcut însă foame şi a cerut ceva să mănânce. Pe când îi pregăteau ceva de mâncare, a căzut în extaz şi a văzut cum cerul s-a deschis şi din el s-a coborât un vas ca o faţă de masă mare ţinută din cele patru colţuri, care s-a aşezat pe pământ. În vas se aflau tot felul de animale şi de târâtoare de pe faţa pământului şi tot felul de păsări ale cerului. Şi s-a auzit un glas care i-a zis: „Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!” Dar Petru I-a zis: „Nu, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat!” Însă glasul s-a auzit din nou şi i-a zis: „Să nu numeşti necurat ce a curăţit Dumnezeu!” Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori şi, îndată după aceea, vasul s-a ridicat la cer. Cum stătea Petru nedumerit de înţelesul pe care îl avea viziunea, iată, oamenii trimişi de Corneliu ajunseseră la poartă şi întrebau care este casa lui Simon. Ei strigau şi întrebau dacă acolo este găzduit Simon, zis şi Petru. Petru era tot cu gândul la viziune, când Duhul Sfânt I-a zis: „Vezi că te caută trei oameni. Scoală-te, coboară şi du-te cu ei fără grijă, căci Eu i-am trimis!” Atunci Petru s-a coborât la oamenii aceia şi le-a zis: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi. Pentru ce aţi venit?” Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu, cum dă mărturie tot poporul iudeilor, a fost îndrumat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să asculte cuvintele tale.” Petru i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. A doua zi au plecat împreună şi au venit cu ei şi nişte fraţi din Iope. În ziua următoare au ajuns în Cezareea. Corneliu îşi chemase toate rudele şi prietenii cei mai buni şi îl aşteptau. Când a intrat Petru, Corneliu, care-i ieşise în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Petru însă l-a ridicat şi i-a zis: „Scoală-te, căci nu sunt decât un om.” Stând de vorbă, au intrat în casă şi au găsit acolo toată acea mulţime adunată. El le-a zis: „Ştiţi că iudeilor nu le este permis să aibă legături cu cei de alt neam sau să intre în casa lor, dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să spun despre nimeni că este necurat sau spurcat. De aceea, când m-aţi chemat, am venit fără şovăială. Vă întreb, dar, pentru ce m-aţi chemat?” Şi Corneliu i-a zis: „Cu patru zile în urmă, chiar acum se împlinesc, pe la ora trei după-amiază, mă rugam acasă la mine. Şi iată, am văzut un bărbat stând în faţa mea, în haine strălucitoare. El mi-a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu şi El şi-a adus aminte de ele. Trimite deci la Iope şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru – care stă în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. De aceea am trimis după tine şi bine ai făcut că ai venit. Şi acum ne-am adunat cu toţii înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul.” Petru a început să le vorbească astfel: „Într-adevăr, înţeleg că Dumnezeu nu face deosebire între oameni, ci primeşte pe oricine se teme de El şi trăieşte în dreptate, din orice popor ar fi. El a trimis cuvântul Său fiilor lui Israel, vestind pacea prin Iisus Hristos, care este Domnul tuturor. Ştiţi vestea care s-a răspândit prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul vestit de Ioan: Iisus din Nazaret, uns de Dumnezeu prin Duhul Sfânt cu putere, pentru că Dumnezeu era cu El, umbla făcând bine şi îi vindeca pe toţi cei asupriţi de diavol. Noi suntem martorii tuturor faptelor făcute de El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemn, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să se arate, nu întregului popor, ci martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, adică nouă, celor care am mâncat şi am băut împreună cu El, după învierea Lui din morţi. El ne-a poruncit să vestim poporului şi să mărturisim că El este Cel hotărât de Dumnezeu să fie judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi profeţii dau mărturie despre El, că prin Numele Lui se dă iertarea păcatelor tuturor celor ce cred în El.” Pe când Petru le spunea aceste lucruri, s-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei care ascultau cuvântul. Şi credincioşii dintre evrei care veniseră cu Petru s-au mirat că darul Duhului Sfânt se revarsă şi peste neamuri, căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărindu-l pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus: „Poate fi oprită apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt la fel ca şi noi?” A poruncit, astfel, să fie botezaţi în Numele lui Iisus Hristos. Apoi l-au rugat să mai rămână câteva zile cu ei.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Iar în Cezareea era un anumit bărbat cu numele Corneliu, un centurion din cohorta numită Italiana, Devotat și care se temea de Dumnezeu cu toată casa lui, care dădea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. El a văzut lămurit, cam pe la ora a noua a zilei, într-o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și spunându-i: Corneliu. Și când s-a uitat atent la el, i s-a făcut teamă și a spus: Ce este, Doamne? Iar el i-a spus: Rugăciunile tale și milosteniile tale au urcat spre amintire înaintea lui Dumnezeu. Și acum trimite bărbați la Iafo și cheamă pe Simon, al cărui nume este și Petru; El găzduiește cu un anume Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare; acesta îți va spune ce ar trebui să faci. Și după ce a plecat îngerul care i-a vorbit lui Corneliu, el a chemat pe doi din servitorii casei sale și pe un soldat devotat, dintre cei care îl serveau continuu; Și după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iafo. Și a doua zi, pe când aceștia călătoreau și se apropiau de cetate, Petru a urcat pe acoperișul casei să se roage, cam pe la ora a șasea, Și i s-a făcut foame foarte tare și a dorit să mănânce; dar pe când pregăteau aceștia, el a căzut în extaz, Și a văzut cerul deschis și un fel de vas, coborând la el, ca și cum ar fi fost o pânză mare legată la cele patru colțuri și lăsată pe pământ; În care erau toate felurile de patrupede ale pământului și sălbăticiuni și târâtoare și păsări ale văzduhului. Și a venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide și mănâncă. Dar Petru a spus: Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat. Și vocea a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curățit Dumnezeu, nu considera profan. Iar aceasta s-a făcut de trei ori; și vasul a fost luat din nou la cer. Și în timp ce Petru era nedumerit în sine, ce ar putea să însemne viziunea ce o văzuse, atunci, iată, bărbații care fuseseră trimiși de Corneliu cercetaseră, privind casa lui Simon, și stăteau în picioare înaintea porții, Și strigau și întrebau dacă Simon, care era numit Petru, era găzduit acolo. În timp ce Petru se gândea la viziune, Duhul i-a spus: Iată, te caută trei bărbați. Scoală-te așadar, coboară-te și du-te cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că eu i-am trimis. Atunci Petru a coborât la bărbații care au fost trimiși la el, de la Corneliu; și a spus: Iată, eu sunt cel pe care îl căutați; care este motivul pentru care ați venit aici? Iar ei au spus: Centurionul Corneliu, un bărbat drept și care se teme de Dumnezeu și cu mărturie bună prin toată națiunea iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine să vii acasă și să audă cuvinte de la tine. Atunci el i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. Și a doua zi Petru a plecat împreună cu ei, și unii frați din Iafo l-au însoțit. Și a doua zi au intrat în Cezareea. Și Corneliu îi aștepta și a chemat la un loc rudele lui și prietenii apropiați. Și pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, spunând: Scoală-te; eu însumi tot om sunt. Și pe când vorbea cu el, a intrat și a găsit pe mulți care erau adunați. Și le-a spus: Voi știți că nu este legiuit pentru un bărbat iudeu să se alăture, sau să vină la unul din altă națiune; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om profan sau necurat. Din această cauză am venit fără împotrivire, îndată ce s-a trimis după mine; de aceea întreb, cu ce scop ați trimis după mine? Și Corneliu a spus: Acum patru zile posteam până la ora aceasta; și la ora nouă mă rugam în casa mea și iată, un bărbat în haine strălucitoare a stat în picioare înaintea mea, Și a spus: Corneliu, rugăciunea ta este ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Trimite așadar la Iafo și cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru; acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare; când vine el, îți va vorbi. De aceea îndată am trimis la tine; și tu ai făcut bine că ai venit. Acum așadar, noi suntem toți prezenți înaintea lui Dumnezeu, să auzim toate lucrurile care îți sunt poruncite de Dumnezeu. Atunci Petru și-a deschis gura și a spus: În adevăr înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor; Ci în fiecare națiune, cel ce se teme de el și lucrează dreptate, este acceptat la el. Cuvântul pe care Dumnezeu l-a trimis copiilor lui Israel, predicând pacea prin Isus Cristos, (acesta este Domn al tuturor), Acel cuvânt, voi îl știți, a fost proclamat prin toată Iudeea și a început din Galileea, după botezul pe care Ioan l-a predicat; Cum Dumnezeu a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt și cu putere; el care umbla făcând bine și vindecând pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el. Și noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut deopotrivă în țara iudeilor și în Ierusalim; pe acesta l-au ucis atârnându-l pe lemn. Pe el, Dumnezeu l-a înviat a treia zi și i-a dat să fie cunoscut, Nu întregului poporul, ci martorilor aleși dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și băut cu el după ce a înviat dintre morți. Și ne-a poruncit să predicăm poporului și să adeverim că el este cel care a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și celor morți. Toți profeții îi aduc mărturie, că prin numele lui, oricine crede în el va primi iertarea păcatelor. În timp ce Petru vorbea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei ce auzeau cuvântul. Și cei ai circumciziei care credeau, câți au venit cu Petru, au fost înmărmuriți, că și peste neamuri a fost turnat darul Duhului Sfânt, Fiindcă îi auzeau vorbind în limbi și preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: Poate cineva să oprească apa, ca aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi, să nu fie botezați? Și le-a poruncit să fie botezați în numele Domnului. Atunci i-au cerut să rămână câteva zile.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

În Cezareea era un om numit Corneliu, centurion din cohorta Italica. El era evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut limpede într‑o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i‑a zis: „Corneliu!” El s‑a uitat țintă la înger și, cuprins de frică, a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i‑a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon, a cărui casă este lângă mare. [Acela îți va spune ce trebuie să faci.]” De îndată ce a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu i‑a chemat pe doi dintre slujitori și un soldat evlavios dintre cei apropiați lui și, după ce le‑a povestit tot, i‑a trimis la Iope. A doua zi, pe când aceștia erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș ca să se roage, pe la ceasul al șaselea. I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau masa, a căzut în extaz și a văzut cerul deschizându‑se și ceva ca o pânză mare ce se cobora spre pământ ținută de cele patru colțuri. În ea se aflau felurite vietăți cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. Și un glas i‑a zis: „Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci niciodată n‑am mâncat ceva spurcat sau necurat!” Și glasul i‑a zis a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!” Aceasta s‑a petrecut de trei ori, după care îndată lucrul acela a fost ridicat la cer. Pe când Petru, nedumerit, se întreba care este înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu stăteau la poartă, căutând să afle casa lui Simon. Ei au întrebat cu glas tare dacă Simon, numit și Petru, găzduiește acolo. Și pe când cugeta Petru la vedenie, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei oameni; ridică‑te, coboară‑te și mergi cu ei fără șovăire, căci Eu i‑am trimis!” Petru s‑a coborât la oamenii aceia și le‑a zis: „Eu sunt cel pe care‑l căutați. Ce pricină vă aduce?” Ei i‑au răspuns: „Centurionul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu, cu un nume bun în tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să‑ți asculte cuvintele.” Atunci Petru i‑a chemat înăuntru și i‑a găzduit. A doua zi, s‑a sculat și a plecat cu ei, iar câțiva frați din Iope l‑au însoțit. În ziua următoare au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta, împreună cu rudele și prietenii mai apropiați pe care‑i chemase. Când Petru a dat să intre, Corneliu i‑a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. Dar Petru l‑a ridicat, zicându‑i: „Ridică‑te, și eu sunt tot om!” Și vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit mulți oameni adunați. Petru le‑a zis: „Știți că unui iudeu nu‑i este îngăduit să se atingă de un străin sau să se apropie de el; dar mie Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără șovăire când am fost chemat. Vă întreb deci: cu ce gând ați trimis după mine?” Corneliu a răspuns: „În urmă cu patru zile, cam pe vremea aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un bărbat îmbrăcat cu o haină strălucitoare și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, cel numit și Petru; el găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. [Când va veni el, îți va vorbi.]» Am trimis îndată la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum suntem toți înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți‑a poruncit Domnul.” Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „Înțeleg cu adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în toate popoarele, oricine se teme de El și înfăptuiește dreptatea Îi este plăcut. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, vestindu‑le pacea prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. Știți și voi ce s‑a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul propovăduit de Ioan: cum Isus din Nazaret, care a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere, umbla din loc în loc, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau apăsați de Diavol, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori ai tuturor lucrărilor pe care le‑a făcut El în ținutul iudeilor și în Ierusalim. Ei L‑au omorât atârnându‑L pe lemn, dar Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și I‑a îngăduit să Se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor mai dinainte aleși de Dumnezeu, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. Isus ne‑a poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că El este rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii și al celor morți. Despre El mărturisesc toți profeții: că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru vorbele acestea, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s‑a revărsat și peste neamuri; căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: „Poate oare cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt la fel ca noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele [Domnului] Isus Hristos. Atunci, l‑au rugat să mai rămână câteva zile [la ei].

Faptele Apostolilor 10:1-48 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită Italiana. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi a văzut lămurit într-o vedenie un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Corneliu!” Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă-l pe Simon, zis și Petru; el găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două dintre slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei pe la ceasul al șaselea. L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă!” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Și glasul i-a zis iarăși, a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat!” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăși la cer. Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis!” Petru deci s-a coborât și le-a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?” Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. A doua zi s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și cu prietenii de aproape pe care-i chemase. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat și i-a zis: „Scoală-te – și eu sunt om!” Și, vorbind cu el, a intrat în casă și i-a găsit adunați pe mulți. „Știți”, le-a zis el, „că nu îi este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: cu ce gând ați trimis după mine?” Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. Trimite dar la Iope și cheamă-l pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.» Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” Atunci Petru a început să vorbească și a zis: „Într-adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. El le-a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și îi vindeca pe toți cei ce erau apăsați de Diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În Cezareea exista un om numit Cornelius. El era centurion într-o unitate militară numită „Italiana” care era formată din cel puțin cinci sute de soldați. Acest om era religios și manifesta reverență față de Dumnezeu împreună cu toți ceilalți membrii ai familiei lui. El făcea multe binefaceri și totdeauna se ruga lui Dumnezeu. În timpul celei de-a noua ore a zilei, el a văzut clar într-o viziune cum un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i-a zis: „Cornelius!” Atunci el s-a uitat fix la înger, s-a speriat și a zis: „Ce se întâmplă, Doamne?” Iar îngerul i-a zis: „Rugăciunile și binefacerile tale sunt cunoscute de Dumnezeu; și El le-a apreciat. Acum trimite niște oameni în localitatea Iope, de unde trebuie să îl chemi la tine pe Petru care se mai numește și Simon. El locuiește în gazdă la un om numit Simon tăbăcarul, care are casa lângă mare. Acel Petru îți va spune ce trebuie să faci.” Imediat după ce a plecat îngerul de la el, Cornelius a chemat pe doi dintre subordonații lui; și împreună cu un soldat religios care era permanent la dispoziția lui, i-a trimis la Iope, după ce le-a relatat totul. A doua zi, când se apropiau ei de oraș, în a șasea oră a zilei, Petru s-a urcat pe acoperișul casei să se roage. I se făcuse foame și intenționa să mănânce. În timp ce i se pregătea mâncarea, el a avut o viziune: a văzut cerul deschis, de unde cobora spre pământ un vas care avea forma unei fețe de masă. În el erau tot felul de animale cu patru picioare și reptile de pe pământ, împreună cu păsări zburătoare. Iar o voce i-a zis: „Petru, ridică-te, taie și mănâncă!” Petru a răspuns: „În niciun caz, Doamne! Niciodată nu am mâncat ceva interzis sau «murdar»!” Acea voce i-a vorbit a doua oară: „Să nu numești «murdar» ce a făcut Dumnezeu curat!” Acest lucru s-a repetat de trei ori; și apoi vasul a fost ridicat la cer. În timp ce Petru nu știa ce semnificație avea viziunea pe care o avusese, oamenii trimiși de Cornelius și care întrebau de casa lui Simon, ajunseseră la poartă. Atunci ei au întrebat strigând dacă Simon numit și Petru locuiește acolo. În timp ce Petru se gândea la acea viziune, Spiritul i-a zis: „Să știi că ești căutat de trei oameni. Ridică-te, coboară și du-te cu ei fără ezitare; pentru că Eu i-am trimis!” Petru a coborât și le-a zis acelor oameni: „Eu sunt cel pe care îl căutați. Ce v-a făcut să veniți?” Ei i-au răspuns: „Centurionul Cornelius care este un om corect, cu reverență față de Dumnezeu și apreciat de toți iudeii, a fost informat de Dumnezeu, printr-un înger, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” Petru i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. Apoi, a doua zi, a plecat împreună cu ei. Au fost însoțiți și de câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Cornelius îi aștepta împreună cu rudele și cu prietenii apropiați pe care îi chemase acolo. Când Petru a intrat în casă, Cornelius care îl întâmpinase, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru, ajutându-l să se ridice, i-a zis: „Ridică-te! Și eu sunt (tot) om!” Apoi, vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit adunați mulți oameni. El le-a zis: „Știți că legea (mozaică) nu permite unui iudeu să aibă relații cu cineva dintr-o altă națiune sau să vină la el. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pe niciun om «inadecvat» sau «murdar». Așa se explică de ce am venit fără să vă refuz cererea atunci când m-ați chemat. Acum vreau să știu ce v-a determinat să apelați la mine.” Cornelius a răspuns: „Cu patru zile în urmă, chiar într-un moment ca acesta, mă rugam în casa mea în a noua oră a zilei. Atunci a apărut în fața mea un om care era îmbrăcat cu o haină strălucitoare. El a zis: «Cornelius, rugăciunea ta a fost luată în considerare de Dumnezeu care a apreciat și binefacerile tale. Acum trimite pe cineva la Iope și cheamă de acolo pe Simon care se mai numește și Petru, ca să îți vorbească. El locuiește în gazdă la Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare.» Imediat am trimis câțiva oameni la tine; și consider că ai procedat bine venind. Acum, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm tot ce ți-a ordonat El să ne spui.” Atunci Petru a zis: „Constat acum că se confirmă un adevăr: Dumnezeu este imparțial și acceptă din orice națiune pe acela care manifestă reverență față de El și care face fapte ale dreptății! El a trimis Cuvântul Său urmașilor lui Israel și le-a prezentat Vestea Bună a păcii prin Isus Cristos care este Stăpânul tuturor. Știți că începând din Galileea și până în Iudeea, circulă o veste în urma botezului despre care predica Ioan. Această veste este în legătură cu Isus din Nazaret. El a fost coordonat de Spiritul Sfânt și a avut autoritate de la Dumnezeu care L-a susținut să facă bine și să vindece pe toți cei care erau posedați de diavol. Noi suntem martori cu privire la tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemnul crucii. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a făcut ca El să apară, dar nu în fața întregului popor, ci numai între noi care suntem martori selectați de Dumnezeu. Noi am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat! Isus ne-a ordonat să predicăm mulțimilor de oameni că El a fost desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. Toți profeții vorbesc despre Isus, afirmând că oricine crede în El, primește iertarea păcatelor în numele Lui.” În timp ce vorbea Petru astfel, Spiritul Sfânt a coborât peste toți cei care ascultau Cuvântul. Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru, au rămas surprinși când au văzut că darul Spiritului Sfânt a fost turnat și peste oameni care nu erau evrei. Îi auzeau vorbind în alte limbi (decât ebraica) și lăudându-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Oare poate cineva să le refuze acestor oameni botezul în apă, când ei deja au primit Spiritul Sfânt exact cum L-am primit și noi?” Și apoi a ordonat botezarea lor în numele Stăpânului Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Pe-atuncea, în Cezaria, Trăia un om, cari se numea Corneliu. El era sutași, Fiind din ceata de ostași „Italiana”. Tot mereu, Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat. Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui. „Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit. Iată ce-ai de făcut acum: Gătește-ți oamenii de drum, Și-apoi, spre Iope, să pornească. Acolo, ei au să-l găsească Pe Simon, Petru poreclit. Omul acela-i găzduit La Simon tăbăcarul, care Își are casa lângă mare. El îți va spune, negreșit, Ce trebuie înfăptuit.” Când îngerul a dispărut, Corneliu-ndată a făcut Precum îi spuse. A chemat Doi slujitori și un soldat, Care erau în casa lui. Le spuse cum al Domnului Înger, în casă, i-a venit Și cum, apoi, i-a deslușit Ce are-a face. Imediat, La Iope, slugile-au plecat. În ziua ce-a urmat, în zori, Pe când ceata de slujitori, De Iope, se apropia, Cam pe la ceasu-al șaselea, Petru, pe casă, s-a suit, Ca să se roage, liniștit. Apoi, l-a prins o foame mare. Pe când făcea el de mâncare, Într-o răpire, a căzut. S-a deschis cerul și-a văzut Un vas, precum o față mare – De așternut pe masă – care Își avea colțurile toate, Strânse-mpreună și legate. În jos, ușor, el s-a lăsat Și, pe pământ, s-a așezat. Multe făpturi, în vas, erau: Și dobitoace se aflau – Din cele cu patru picioare – Păsări, precum și târâtoare. O voce, gravă și adâncă, Îi zise: „Taie și mănâncă!” Dar, Petru a răspuns, îndată: „Nu Doamne, căci eu, niciodată – De când mă știu – nu am mâncat Ceva spurcat și necurat.” Vocea, din nou, s-a auzit: „Ceea ce Domnu-a curățit, Să nu mai numești tu, spurcat!” Lucrul acest s-a repetat, Exact de trei ori, după care, La cer, vasul acela mare A fost luat. Pe când ședea Petru, gândit, căci nu știa Ce-nseamnă ceea ce-a văzut, În poartă-i, tocmai au bătut Cei trei, pe care i-a trimis Corneliu-n Iope, când le-a zis Ca să se ducă, imediat, La Petru. Ei au întrebat, Dacă acel cari se numește Simon, zis Petru, găzduiește Acolo. Petru mai ședea Și, la vedenii, se gândea, Când Duhul Sfânt l-a înștiințat: „Ești, de trei oameni, căutat. Acum, degrabă, scoală-te Și-apoi, cu ei, pogoară-te Îndată, fără șovăire, Fiindcă Eu le-am dat de știre, Să vină a te căuta. Pleacă dar, iute, nu mai sta!” Petru, atuncea, s-a grăbit, În curtea casei, de-a ieșit Și, spre cei trei, s-a îndreptat: „Eu sunt. De ce m-ați căutat?” „Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.” Petru, în casă, i-a poftit, Și-n acea zi, i-a găzduit, La el. În zori, s-au deșteptat Și-apoi, la drum, ei au plecat. Și câțiva frați au mai venit, Din Iope, de i-au însoțit Către-a Cezariei cetate. Cu rudele apropiate Și cu ai săi prieteni, sta Corneliu, și îi aștepta. Să intre, Petru a voit, Însă Corneliu i-a ieșit ‘Nainte și s-a aruncat, Îndată, jos și s-a-nchinat, În fața lui, pân’ la pământ. „Omule, scoală, căci nu sânt Decât un om și eu!” – i-a spus Petru, și-l ajută ca, sus, Să se ridice; iar apoi, Vorbind, intrară amândoi, În casă, unde mulți ședeau, Nerăbdători, și-i așteptau. Privindu-i, Petru a vorbit: „Prin Lege, nu-i îngăduit Să se-nsoțească un Iudeu, Cu un alt neam. Dar, Dumnezeu Mi-a arătat, ca nu cumva, Să mai numesc, pe cineva, Că e spurcat, sau necurat. De-aceea, când voi m-ați chemat, Fără cârtire, am venit. Să-mi spuneți dar, ce ați voit, Când, după mine, ați trimis?” „Cam patru zile sunt” – a zis Corneliu – „de când mă aflam, În casa mea, și mă rugam. Să fi fost ceasu-al nouălea, Când am avut vedenia. Un om, atuncea, am văzut, În fața mea, că a șezut. Avea o haină lucitoare, Ce-l învelea pân’ la picioare. Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit. Iată ce-ai de făcut acum: Gătește-ți oamenii, de drum, Și-apoi, spre Iope, să pornească. Acolo, ei au să-l găsească, Pe Simon, Petru poreclit. Omul acela-i găzduit, La Simon tăbăcarul, care Își are casa, lângă mare. El va veni să îți vorbească.” După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?” Petru, privirea, și-a rotit Peste cei care s-au aflat, Acolo strânși, și-a cuvântat: „Într-adevăr, văd bine eu, Acuma dar, că Dumnezeu Nu e, nicicând, părtinitor. Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit. Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor. Acuma, orice-ascultător De-aicea, cred c-a auzit Cuvintele ce-au împânzit Ținuturile din Iudeea Și cele de prin Galileea, După ce-a propovăduit Ioan, botezul. Negreșit, Că voi, cu toții, ați aflat, Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu. Noi suntem martori: am văzut Tot ceea ce El a făcut, Printre Iudei. De-asemeni, știm Ce-a fost și la Ierusalim. Iudeii, însă, L-au luat, Pe-al crucii lemn, L-au atârnat Și L-au ucis, în acest fel. Trei zile, mort, a zăcut El, Dar Dumnezeu L-a înviat; Iar El, la mulți, S-a arătat, Dar nu întreg norodului, Ci nouă, martorilor Lui, Care-am băut și am mâncat Cu El, după ce a-nviat. Pe noi, ‘nainte, Dumnezeu, Martori, ne-alese-a-I fi mereu. Iisus, să propovăduim, Ne-a spus, și să mărturisim, Neîncetat, noroadelor, Că pus a fost judecător, De Domnul, peste-ai lumii sorți: Și peste vii, și peste morți. De El, prorocii ne vorbesc, Iar cei cari cred în El, găsesc, Prin al Său Nume, îndurare Și, astfel, dobândesc iertare, Pentru păcatul săvârșit.” Tocmai când Petru a rostit Aceste vorbe, Duhul Sfânt, Din cer, venit-a pe pământ Și, peste toți ce-au ascultat Cuvântul, El S-a revărsat. Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat Și peste Neamuri. Auzeau, Cum toți, acum, în limbi, vorbeau Și preamăreau, pe Dumnezeu. Petru a zis: „Vă-ntreb dar, eu: Se poate opri apa, oare, Ca oamenii aceștia, care Primit-au Duh Sfânt ca și noi, Să nu se și boteze-apoi?” Astfel, a poruncit la frați, Ca toți să fie botezați, În Sfântul Nume-al lui Iisus. Ei au făcut precum le-a spus Petru, și-n urmă-au stăruit Să mai rămână, negreșit, Câteva zile, și apoi Abia, să plece, înapoi.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Era la Cezaréea un om cu numele Cornéliu, centurion din cohorta numită „Itálica”, evlavios și temător de Dumnezeu, el și toată casa lui. Acesta făcea multe pomeni pentru popor și se ruga fără încetare lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu care a intrat la el și i-a spus: „Cornéliu!”. El, privindu-l cu atenție și cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?”. Acesta i-a spus: „Rugăciunile și pomenile tale s-au urcat spre aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. Trimite acum niște oameni la Iópe și cheamă-l pe un oarecare Símon, care este numit Petru! El este oaspete la un oarecare Símon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare”. Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitorii lui și un soldat evlavios dintre cei mai apropiați lui și, după ce le-a explicat toate, i-a trimis la Iópe. În ziua următoare, pe când aceștia mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca să se roage pe la ceasul al șaselea. I s-a făcut foame și voia să mănânce. În timp ce îi pregăteau ceva, a căzut în extaz. A văzut cerul deschis și coborând ceva, ca o pânză mare, lăsată spre pământ de cele patru colțuri, în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pământ și păsările cerului. Atunci un glas a fost către el: „Ridică-te, Petru, taie și mănâncă!”. Dar Petru a răspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat ceva impur sau necurat!”. Din nou a fost un glas către el: „Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu [numești] impur!”. Aceasta s-a petrecut de trei ori și îndată totul a fost ridicat la cer. În timp ce Petru se frământa nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Cornéliu, după ce au întrebat de casa lui Símon, s-au oprit la poartă și, strigând, au întrebat dacă locuiește acolo ca oaspete Símon, numit Petru. În timp ce Petru continua să se frământe cu privire la viziune, Duhul i-a spus: „Iată, trei bărbați te caută! Ridică-te, coboară și mergi cu ei fără ezitare, pentru că eu i-am trimis!”. Atunci Petru a coborât la acei oameni și le-a zis: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutați! Care este motivul pentru care sunteți aici?”. Ei i-au răspuns: „Centurionul Cornéliu, bărbat drept și temător de Dumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înștiințat de către un înger sfânt ca să te cheme în casa lui și să asculte cuvinte de la tine”. Atunci Petru i-a chemat înăuntru și i-a tratat ca pe oaspeți. A doua zi, ridicându-se, a ieșit cu ei. Unii dintre frații de la Iópe l-au însoțit. În ziua următoare a intrat în Cezaréea. Cornéliu, care își chemase rudele și prietenii apropiați, îi aștepta. În timp ce Petru intra, Cornéliu i-a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui prosternându-se. Dar Petru l-a ridicat și i-a zis: „Scoală-te! Sunt și eu [doar] un om”. Și, vorbind cu el, a intrat și a găsit mulți oameni adunați. Iar el le-a zis: „Voi știți prea bine că nu este permis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de un străin. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe niciun om impur sau necurat. De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Așadar, vă întreb, care este motivul pentru care ați trimis după mine?”. Atunci Cornéliu a spus: „Acum patru zile, la același ceas, la ceasul al nouălea, eram în rugăciune în casa mea și iată că un bărbat în haine strălucitoare a apărut în fața mea și mi-a zis: «Cornéliu, rugăciunea ta a fost ascultată și pomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, așadar, la Iópe și cheamă-l pe Símon care se numește Petru! Acesta este oaspete în casa lui Símon tăbăcarul, care este lângă mare». Am trimis, deci, îndată după tine și tu ai făcut bine că ai venit. Acum, toți suntem înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate câte ți-au fost poruncite de Domnul”. Atunci Petru, deschizându-și gura, a spus: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el și face dreptatea îi este plăcut. El a trimis fiilor lui Israél cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor. Voi știți ceea ce s-a petrecut în toată Iudéea, începând din Galiléea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazarét cu Duhul Sfânt și cu putere. Acesta a trecut făcând bine și vindecându-i pe toți cei care erau stăpâniți de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. Noi suntem martori la tot ce a făcut în ținutul iudeilor și în Ierusalím. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi și a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu el după ce a înviat din morți, și ne-a poruncit să predicăm poporului și să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii și al celor morți. Toți profeții dau mărturie despre el că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele lui”. În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru erau uimiți că darul Duhului Sfânt se revărsase și asupra păgânilor. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus: „Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceștia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca și noi, să fie botezați?”. Și a poruncit ca ei să fie botezați în numele lui Isus Cristos. Atunci ei i-au cerut să mai rămână câteva zile.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Noua Traducere Românească (NTR)

În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italiana“. Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu în orice vreme. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o vedenie, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându-i: ‒ Corneliu! Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: ‒ Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: ‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte. Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El este găzduit de Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Imediat după ce a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care-i slujeau continuu, și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis în Iafo. În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea. I s-a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. Un glas i-a vorbit astfel: ‒ Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă! Însă Petru a zis: ‒ Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat! Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: ‒ Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat! Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în Cer. În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce-ar putea însemna vedenia pe care a avut-o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, locuiește acolo. În timp ce Petru încă se gândea la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbați. Ridică-te, deci, coboară și du-te cu ei fără să ai îndoieli, pentru că Eu i-am trimis“. Așadar, Petru s-a dus la bărbații aceia și le-a zis: ‒ Iată, eu sunt cel pe care-l căutați. Din ce motiv ați venit? Ei i-au răspuns: ‒ Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot poporul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă un mesaj de la tine. Atunci Petru i-a invitat înăuntru și i-a găzduit. În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo. După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase. Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat. Petru însă l-a ridicat, zicând: ‒ Ridică-te! Și eu sunt tot om! Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră. El le-a zis: ‒ Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine? Corneliu a zis: ‒ Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El locuiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi“. Am trimis deci imediat la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a poruncit Domnul! Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: ‒ Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, ci în orice națiune, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. Voi știți ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. El ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate. În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Credincioșii circumciși, care veniseră cu Petru, se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neevrei. Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Faptele Apostolilor 10:1-48 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. El găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?” Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te, și eu sunt om!” Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. „Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?” Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.