2 Corinteni 12:1-10
2 Corinteni 12:1-10 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Trebuie să mă laud, deşi nu-mi este de nici un folos! Totuşi voi vorbi despre viziunile şi revelaţiile primite de la Domnul. Ştiu un om în Hristos care, cu paisprezece ani în urmă – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer. Şi ştiu că acest om – dacă era în trup sau în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până în paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care omului nu îi este îngăduit să le rostească. Cu acel om mă voi mândri, dar cu mine nu mă voi mândri, decât în slăbiciunile mele. Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi om fără minte, fiindcă aş spune adevărul. Dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai mult decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine. Şi datorită măreţiei revelaţiilor, ca să nu devin trufaş, mi-a fost dat un spin în trup, un trimis al Satanei, să mă lovească, aşa încât să nu mă îngâmf. De trei ori L-am rugat pe Domnul despre lucrul acesta, ca să-l îndepărteze de la mine, dar El mi-a spus: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. De aceea mai degrabă mă voi mândri bucuros cu slăbiciunile mele, ca să rămână peste mine puterea lui Hristos. Deci mă bucur în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, prigoane şi strâmtorări, pentru Hristos: când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:1-10 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fără îndoială, nu îmi folosește să mă laud. Fiindcă voi veni la viziuni și revelații ale Domnului. Am cunoscut un om în Cristos, acum paisprezece ani, (dacă în trup, nu pot spune, dacă afară din trup, nu pot spune; Dumnezeu știe); unul ca acesta a fost răpit până la al treilea cer. Și am cunoscut un astfel de om (dacă în trup, dacă în afara trupului, nu pot spune; Dumnezeu știe); Că a fost răpit în paradis și a auzit cuvinte de nespus, care nu este legiuit omului să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda, iar cu mine nu mă voi lăuda decât în neputințele mele. Căci dacă aș voi să mă laud, nu voi fi prost, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai presus de ceea ce mă vede a fi, sau de ceea ce aude de la mine. Și ca nu cumva să fiu înălțat peste măsură prin abundența revelațiilor, mi-a fost dat un ghimpe în carne, mesager al lui Satan, să mă lovească cu pumnii, ca nu cumva să fiu înălțat peste măsură. Pentru aceasta, de trei ori am implorat pe Domnul, ca să se depărteze de la mine. Și mi-a spus: Harul meu îți este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârșită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputințele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine. De aceea am plăcere în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Cristos; deoarece când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:1-10 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
E nevoie să mă laud; nu că ar fi de vreun folos, dar voi trece totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost cu trupul, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu‑i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar, în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile. Și dacă aș vrea să mă laud, n‑aș părea nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să nu‑mi pună nimeni în seamă altceva decât ce vede la mine sau ce aude de la mine, dată fiind strălucirea acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă umflu de mândrie, mi s‑a dat o țepușă în trup, un trimis al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori L‑am rugat pe Domnul să o înlăture de la mine, dar El mi‑a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în mine. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos. Când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:1-10 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și la descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar, cât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să nu aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:1-10 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Trebuie să mă (mai) laud, deși nu câștig nimic din această laudă. Mă voi referi la viziunile și la revelațiile pe care mi le-a oferit Stăpânul. Cunosc un om (care este) în Cristos. Cu paisprezece ani în urmă, el a fost răpit până la al treilea cer; și dacă a făcut această deplasare împreună cu partea lui fizică sau fără ea – numai Dumnezeu știe exact; eu nu știu. Totuși sunt convins că acest om despre care numai Dumnezeu știe dacă a mers acolo cu corpul lui sau fără el, a fost răpit (și dus) în Rai, unde a auzit vorbindu-se despre lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte omenești și despre care nu îi este permis omului să vorbească. Acesta este omul cu care mă voi lăuda! Dar când mă refer la mine, nu mă pot lăuda decât cu punctele mele slabe. Deci dacă mă voi lăuda, nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul. Totuși, nu mă voi lăuda astfel, pentru ca nimeni să nu Își facă despre mine vreo părere care să nu corespundă cu faptele și cu vorbele mele. Și ca să nu fiu afectat de mândrie și să devin arogant din cauza acestor revelații speciale, mi s-a dat un „spin” în carnea corpului meu. El este un mesager al lui Satan. Până acum, L-am rugat pe Stăpân de trei ori să mi-l ia; dar El mi-a spus: „Harul meu îți este suficient; pentru că forța Mea este perfect evidențiată tocmai în situații în care omul are forțe foarte reduse.” Deci voi fi mult mai fericit să mă laud cu punctele mele slabe; pentru ca forța lui Cristos să rămână în mine. Acesta este motivul pentru care eu mă bucur să fiu slab, să fiu insultat și să am dificultăți pentru (că-L slujesc pe) Cristos. De fapt, eu am forță tocmai datorită acestor „puncte slabe”.
2 Corinteni 12:1-10 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Nu-i bine ca să fii fălos, Căci lauda nu-i de folos. Dar vreau, acum – la rândul meu – Puțină laudă, și eu. Voi spune ce s-a petrecut, Ce viziune am avut Și ce anume-a socotit Că trebuie descoperit, Față de mine, Domnul meu. Deci, în Hristos, să știți, că eu Cunosc un om, cari s-a trezit, Pân’ la al treilea cer, răpit. Cam paisprezece ani să fie De-atuncea, dar, omul nu știe, Dacă, în trup, a fost luat, Sau, fără trup, s-o fi aflat. Lucrul acesta – gândesc eu – Îl știe numai Dumnezeu. Omul de cari v-am povestit – Acela care-a fost răpit – (Dacă, în trup, a fost luat, Sau, fără trup, s-o fi aflat, Nu am de unde să știu eu, Ci știe numai Dumnezeu) În rai, să știți, c-a fost luat Și-acolo, el a ascultat Cuvinte nemaiauzite, Ce nici nu pot a fi șoptite, Căci nu este îngăduit Ca omul să le fi rostit. Cu omu-acesta, voiesc eu, Ca să mă laud, tot mereu. Însă, referitor la mine, Mă laud, cum voi ști mai bine, Numai în slăbiciunea mea. Chiar dacă, însă, eu aș vrea, Vreo laudă, n-aș fi nebun, Căci, adevărul doar, îl spun. Dar m-am ferit, căci nu am vrut, În nici un fel, să-și fi făcut Păreri mai ‘nalte, cineva, Despre persoana mea, cumva, Peste ce va vedea, mereu, În mine, sau voi spune eu. Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat. De trei ori, eu am stăruit, La Domnul meu – căci am dorit Să-mi ia acest țepuș ascuns – Dar El, atuncea, mi-a răspuns: „Destul îți este harul Meu. Iată, puterea Mea, mereu, În slăbiciune, e vădită Că a ajuns desăvârșită.” Deci, mult mai bucuros – mereu – Cu slăbiciuni, mă laud eu, Căci doar așa, puterea care, Domnul Iisus Hristos o are, Poate ca să rămână-n mine. De-aceea, chiar îmi pare bine, Și simt plăcere-n încercări, În slăbiciuni, în defăimări, În prigoniri și în nevoi, Precum și-n strâmtorări apoi, Pe cari le sufăr, în Hristos. Căci dacă-s slab, neîndoios, Atunci, am o putere mare, Ce mă va face să fiu tare.”
2 Corinteni 12:1-10 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dacă trebuie să mă laud, deși nu este de niciun folos, voi veni totuși la viziunile și la revelațiile Domnului. Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu știu; sau că era în afara trupului, nu știu: Dumnezeu o știe – a fost răpit până la al treilea cer. Și știu că omul acesta – că era în trup sau că nu era în trup nu știu: Dumnezeu o știe – a fost răpit în paradis și că a auzit cuvinte de negrăit care omului nu-i sunt permise să le rostească. Pentru acel [om] mă voi lăuda; dar cu privire la mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aș vrea să mă laud, nu aș fi fără minte, pentru că spun adevărul. Dar mă feresc, pentru ca nu cumva cineva să mă considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine. Și, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelațiilor neobișnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, așa încât să nu mă umplu de îngâmfare. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine, dar el mi-a zis: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos. De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuții, în strâmtorări [îndurate] pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.
2 Corinteni 12:1-10 Noua Traducere Românească (NTR)
E nevoie să mă laud, chiar dacă nu este de folos. Voi trece totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu știu; dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în al treilea cer. Știu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nedescris, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. Cu un astfel de om mă voi lăuda. Dar cu mine însumi nu mă voi lăuda, decât cu neputințele mele. Însă, dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi un nesăbuit, căci voi spune adevărul. Dar mă abțin, pentru ca nimeni să nu mă considere mai presus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, chiar având în vedere măreția acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un țepuș în carne, un mesager al lui Satan, ca să mă lovească și, astfel, să nu mă îngâmf. De trei ori I-am cerut Domnului să-l depărteze de la mine. Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în neputință“. Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu neputințele mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. De aceea eu sunt mulțumit în neputințe, în insulte, în nevoi, în persecuții și dificultăți, de dragul lui Cristos, deoarece când sunt neputincios, atunci sunt puternic.
2 Corinteni 12:1-10 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar, întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.