2 Corinteni 10:1-15
2 Corinteni 10:1-15 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Eu însumi, Pavel, vă îndemn, pentru blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „atât de smerit când sunt în faţa voastră, dar plin de îndrăzneală când sunt departe”, vă rog ca atunci când voi fi de faţă să nu fiu nevoit să-mi arăt îndrăzneala pe care am de gând să o folosesc împotriva unora care cred că noi trăim potrivit dorinţelor omeneşti. Căci, deşi trăim în trup, noi nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi distrugem argumentele şi orice trufie care se ridică împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi supunem orice gând ascultării de Hristos şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, odată ce ascultarea voastră se va fi împlinit. Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să se gândească şi aşa: după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. Şi chiar dacă m-aş mândri mai mult cu autoritatea pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea, nu pentru dărâmarea voastră, tot nu m-aş ruşina. Nu vreau să par că vă înspăimânt cu scrisorile mele, fiindcă ei spun: „Da, scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când e de faţă e slab, iar cuvântul lui fără greutate”. Să ţină seamă aceştia că, aşa cum suntem în cuvânt, în scrisorile noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă şi când vom fi de faţă. Noi nu îndrăznim să ne numărăm printre ei sau să ne comparăm cu unii care se recomandă singuri; fiindcă ei sunt lipsiţi de judecată, căci se măsoară pe ei cu ei înşişi şi se compară tot cu ei înşişi. Noi însă nu ne vom mândri peste măsură, ci după măsura hotărâtă de Dumnezeu ca măsură: să ajungem până la voi. Fiindcă nu ne întindem peste măsură ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos. Nu ne mândrim peste măsură cu truda altora, ci avem nădejde, odată cu creşterea credinţei voastre, să devenim şi mai mari printre voi, potrivit măsurii hotărâte nouă
2 Corinteni 10:1-15 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândețea și bunăvoința lui Cristos, eu care în prezență sunt înjosit printre voi, dar, fiind absent, sunt cutezător față de voi, Vă implor, așadar, ca să nu fiu cutezător când sunt prezent, cu acea încredere cu care gândesc să fiu cutezător împotriva unora, care gândesc despre noi ca și cum am umbla conform cărnii. Măcar că umblăm în carne, nu ne războim conform cărnii, (Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice prin Dumnezeu pentru surparea fortificațiilor), Doborând imaginațiile minții și fiecare lucru înalt care se ridică pe el însuși împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și înrobind fiecare gând ascultării față de Cristos; Și fiind gata a pedepsi fiecare neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită. Vă uitați la lucruri după înfățișare? Dacă cineva se încrede în el însuși că este al lui Cristos, să se mai gândească la aceasta în el însuși, că așa cum este el al lui Cristos, așa suntem și noi ai lui Cristos. Căci chiar dacă m-aș făli cu ceva mai mult despre autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru edificare și nu pentru nimicirea voastră, nu aș fi rușinat; Ca nu cumva să par ca și cum v-aș înfricoșa prin epistole. Fiindcă epistolele lui, spun ei, sunt grele și tari, dar prezența lui trupească este slabă și vorbirea lui este de disprețuit. Să gândească un astfel de om aceasta, că, așa cum suntem în cuvânt prin epistole, când suntem absenți, tot astfel vom fi și în faptă, când suntem prezenți. Fiindcă nu cutezăm să ne facem din numărul, sau să ne comparăm cu unii ce se recomandă pe ei înșiși, dar ei, măsurându-se prin ei înșiși și comparându-se între ei înșiși, nu sunt înțelepți. Dar noi nu ne vom făli cu lucruri în afara măsurii noastre, ci conform cu măsura standardului pe care Dumnezeu ni l-a împărțit, o măsură care să ajungă chiar până la voi. Fiindcă nu ne întindem peste măsură noastră, ca și cum nu am fi ajuns până la voi, fiindcă am ajuns chiar până la voi în predicarea evangheliei lui Cristos; Nu ne fălim cu lucruri în afară măsurii noastre, adică cu muncile altora, dar avem speranță, după ce credința voastră va fi sporită, că ne vom lărgi între voi, conform cu standardul nostru
2 Corinteni 10:1-15 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Eu însumi, Pavel, vă rog, pentru blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel smerit când sunt de față în mijlocul vostru, dar plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe – vă rog să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să apelez la îndrăzneala aceea pe care am de gând s‑o întrebuințez împotriva unora care consideră că noi umblăm potrivit firii pământești. Deși trăim în firea pământească, nu ne luptăm potrivit firii pământești, căci armele cu care luptăm noi nu sunt pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să nimicească întăriturile. Noi nimicim izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Mai mult, suntem gata să pedepsim orice neascultare, de îndată ce ascultarea voastră va ajunge deplină. Voi vă uitați la înfățișare. Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. Și chiar dacă m‑aș lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care ne‑a dat‑o Domnul pentru zidirea voastră, nu pentru nimicirea voastră, tot nu mi‑ar fi rușine. Nu vreau să par că urmăresc să vă înfricoșez prin epistolele mele. „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar prezența lui trupească este moale, iar cuvântul lui este vrednic de dispreț.” Cine gândește așa să aibă în vedere că, așa cum suntem în cuvânt, prin epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față! Negreșit, nu avem îndrăzneala să ne comparăm ori să ne punem în rând cu unii dintre cei care se vorbesc singuri de bine. Dar ei, fiindcă se măsoară cu ei înșiși și tot cu ei înșiși se compară, sunt fără pricepere. Noi însă nu ne lăudăm fără măsură, ci după măsura câmpului de lucru pe care ni l‑a însemnat Dumnezeu, încât am putut să ajungem până la voi. Nu ne întindem prea mult, ca și când n‑am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos. N‑am întrecut măsura, încât să ne lăudăm cu ostenelile altora, ci avem nădejdea că, pe măsură ce credința voastră crește, va spori nespus de mult între voi și lucrarea noastră, potrivit câmpului nostru de lucru.
2 Corinteni 10:1-15 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Eu, Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” –, vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Îndată ce se va săvârși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine. Zic așa ca să nu pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate.” Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față! Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci, într-adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi nespus de mult, după măsura noastră.
2 Corinteni 10:1-15 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Deci eu, Pavel, cel care sunt smerit când ajung între voi și plin de curaj împotriva voastră când sunt departe, vă fac acum o rugăminte cu blândețea și răbdarea lui Cristos. Doresc ca atunci când voi veni la voi, să nu mă obligați să recurg la acel curaj pentru a-i înfrunta pe cei care consideră că noi trăim conform standardelor lumii (necredincioase). Deși trăim în această lume, noi nu luptăm adoptând metodele ei. Armele pe care le folosim noi în luptă, nu sunt specifice acestei lumi; ci ele provin de la Dumnezeu și au un mare efect. Cu ele (suntem capabili să) dărâmăm „fortărețele” (intelectuale). Astfel, noi răsturnăm raționamentele, dărâmăm orice obstacol care este pus în drumul cunoașterii lui Dumnezeu și determinăm orice gând să se conformeze ascultării de Cristos. Atunci când ascultarea voastră va fi totală, vom fi pregătiți să pedepsim orice neascultare. Voi priviți lucrurile în mod superficial. Dacă cineva se consideră ca aparținând lui Cristos, să se mai gândească odată și să își amintească de faptul că și noi suntem tot ai Lui. Iahve ne-a oferit autoritate (față de voi) nu pentru a vă ruina, ci pentru a contribui la edificarea voastră (spirituală). Chiar dacă m-aș lăuda puțin mai mult cu această autoritate, nu îmi va fi rușine. Dar mă voi abține, pentru ca să nu par astfel ca unul care vă scrie ca să vă intimideze (de la distanță). Știu că despre mine se spune: „Epistolele lui conțin un mesaj autoritar și dur; dar când este prezent, nu se comportă cu aceeași autoritate; și vorbirea lui nu are nicio greutate!” Cine afirmă aceste lucruri, ar trebui să înțeleagă că atunci când vom veni între voi, vom acționa exact cum am scris în epistolă. Desigur, noi nu avem curajul să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri și nici să ne includem în categoria lor. Prin faptul că se evaluează comparându-se unul cu altul, ei își demonstrează lipsa de înțelepciune. Noi nu ne lăudăm decât vorbind despre acțiunile pe care le facem în limitele teritoriale pe care ni le-a stabilit Dumnezeu (pentru misiune); iar voi sunteți incluși între aceste limite. Și pentru că sunteți chiar la frontiera acestui teritoriu, atunci când am venit la voi cu Vestea Bună a lui Cristos, noi nu am mers mai departe de zona voastră. Deci nu ne lăudăm cu ce este dincolo de zona noastră de misiune. Acela este teritoriul în care se văd rezultatele muncii altuia. Sperăm doar ca așa cum crește credința voastră, să crească și numărul acțiunilor noastre între voi în limitele capacităților de care beneficiem.
2 Corinteni 10:1-15 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” – Să nu mă faceți, așa dar, Când am să fiu de față iar, Ca să alerg la îndrăzneală, Pe care-apoi – fără-ndoială – În contra unora, voiesc, Atuncea să o folosesc, Căci își închipuie – dragi frați – Precum că noi suntem mânați, De firea noastră, pământească. Trăim, în firea cea lumească, Însă nu ne luptăm – să știți – Fiind, de ea, călăuziți. Așa că, armele cu care Luptăm, acuma, fiecare, Nu sunt, acestei firi, supuse, Căci nu-s, de pe pământ, aduse; Ci ele-s arme întărite De Dumnezeu și pregătite, Mereu, să fie în măsură, Să surpe orice-ntăritură. Noi răsturnăm, necontenit, Tot ceea ce s-a izvodit În mințile oamenilor Și orice înălțime-a lor Care-mpotrivă-i stă, mereu, Cunoașterii lui Dumnezeu; Și orice gând – neîndoios – Rob, ascultării lui Hristos, Dorim ca să îl facem noi. Îndată ce sfârși-veți voi Cu ascultarea, vreau să știți, Că suntem gata, pregătiți, Să-l pedepsim, pe fiecare, Pentru a lui neascultare. Vreau să vă-ntreb, dragii mei frați: La-nfățișare, vă uitați? Dacă va crede cineva, Că „este-al lui Hristos”, cumva, Să aibă în vedere-apoi, Că tot ai Lui, suntem și noi. Eu, să mă laud, aș putea, Mai mult, cu stăpânirea mea, Dată de Domnul, peste voi, Pentru zidirea voastră-apoi. Dacă aș face-o, să știți bine, Precum că nu mi-ar fi rușine. V-am zis așa, ca nu cumva, Să-nfricoșez, pe cineva, Cu o epistolă de-a mea, Prin ce se află scris în ea. „De fapt”, spun ei, „ceea ce-a zis Și, prin epistole, ne-a scris, Sunt lucruri, de putere, pline, Cu greutate. Dar, știm bine, Că dacă el însuși, apoi, O să se afle printre noi, E moale, și-n cuvântul lui, Vedem că, greutate, nu-i.” Cel cari, astfel, ne-a judecat, Să fie bine-ncredințat, Că tot așa cum scriem, noi Ne vom purta și când, la voi, Avem, de față, ca să fim. Așa precum, să scriem, știm – Departe-atunci când ne aflăm – La fel, vom ști să ne purtăm, În fapte, când sosim, apoi, Față în față, stând, cu voi!” „Desigur – fără îndoială – N-avem așa o îndrăzneală, Ca să ne punem cu acei Care se laudă. Dar ei, Pentru că, singuri, se măsoară, Doar prin ei înșiși, bunăoară, Prin acest fapt, sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. Noi, însă, nu ne lăudăm – Și nici măcar nu încercăm – Peste măsura ce-o avem, Căci laude-a primi, putem Doar în măsura însemnată De Dumnezeu și așezată Câmpului nostru, ca apoi, Astfel, s-ajungem pân’ la voi. Nu ne întindem, în zadar – Acuma – nici prea mult noi dar – De parcă n-am ajuns la voi – Pentru că știm bine, apoi, Că-n Evanghelia lui Hristos, Ne-aflăm la voi, neîndoios. Nu încercăm, în fața voastră, Apoi, peste măsura noastră, Ca să ne lăudăm, cumva, Cu ce-a trudit altcineva. Nădăjduim că dacă crește Credința voastră, se lărgește Și câmpul nost’, de lucru-apoi, Pe care, îl avem, la voi.
2 Corinteni 10:1-15 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândețea și îngăduința lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de față între voi, dar plin de îndrăzneală când sunt departe – vă rog să nu mă obligați ca, atunci când voi fi de față, să trebuiască să-mi arăt îndrăzneala pe care cred că trebuie să o întrebuințez față de unii care susțin că noi umblăm după trup. De fapt, deși umblăm în trup, noi nu luptăm după trup, căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortărețele. Noi distrugem născocirile [minții] și orice îngâmfare care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și cucerim orice minte ca să asculte de Cristos, ba chiar suntem gata să pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastră se va desăvârși. Priviți lucrurile în față! Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să considere iarăși aceasta: așa cum el este al lui Cristos, tot așa suntem și noi. Și chiar dacă m-aș mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea și nu spre distrugerea voastră, nu mă voi rușina. Nu aș vrea să se pară că aș vrea să vă înspăimânt cu scrisorile mele, căci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele și tari, dar când el este prezent, trupul său este slab, iar cuvântul lui este disprețuit”. Cel care consideră astfel [să-și dea seama] că așa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de față, tot așa vom fi în faptă când vom fi de față! Noi nu îndrăznim să ne judecăm egali sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, căci, pentru că se măsoară cu ei înșiși și se compară cu ei înșiși, nu au minte. Noi, însă, nu ne mândrim peste măsură, ci după măsura regulii pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca măsură, ca să putem ajunge până la voi. Căci nu ne întindem peste măsură, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, căci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. Noi nu ne lăudăm peste măsură cu truda altora, dar avem speranța că, tot crescând în credința noastră, vom crește din ce în ce mai mult după măsura noastră
2 Corinteni 10:1-15 Noua Traducere Românească (NTR)
Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe – deci, vă rog insistent ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să-mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s-o arăt față de unii care au impresia că noi trăim potrivit firii pământești. Fiindcă noi, deși trăim în firea pământească, nu ne luptăm potrivit firii pământești. Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos. Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină. Voi vă uitați la înfățișare. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi. Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul pentru consolidarea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu-mi va fi rușine, ca să nu par ca și cum v-aș înspăimânta prin scrisorile mele. Căci cineva dintre voi spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar, când vine el însuși, este slab, iar cuvântul lui este disprețuit“. Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvinte, prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți. Căci noi nu îndrăznim să ne punem alături de unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși cu ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți. Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limitele ariei de lucru pe care ne-a repartizat-o Dumnezeu, care ajunge chiar și până la voi. Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am ajuns deja la voi cu Evanghelia lui Cristos. Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu eforturile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită și mai mult printre voi, potrivit cu aria noastră de lucru
2 Corinteni 10:1-15 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Eu, Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” – vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Îndată ce se va săvârși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine. Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate.” Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față! Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.