2 Cronici 34:8-33
2 Cronici 34:8-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și, în al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățat țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, și pe Maaseia, guvernatorul cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, cronicarul, să repare casa DOMNULUI Dumnezeul său. Și când au venit la Hilchia, marele preot, au dat banii care au fost aduși în casa lui Dumnezeu, banii pe care leviții, care păzeau ușile, i-au adunat din mâna lui Manase și Efraim și din toată rămășița lui Israel și din tot Iuda și Beniamin; și s-au întors la Ierusalim. Și i-au pus în mâna lucrătorilor care aveau supravegherea casei DOMNULUI și i-au dat lucrătorilor care lucrau în casa DOMNULUI, să întărească și să repare casa; I-au dat tâmplarilor și constructorilor, ca să cumpere piatră tăiată, și lemnărie pentru încheieturi și să pună podele caselor pe care împărații lui Iuda le-au distrus. Și bărbații au lucrat cu credincioșie, și supraveghetorii lor erau leviții Iahat și Obadia, fiii lui Merari; și Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților, pentru a înainta lucrul; și alții dintre leviți, toți care cunoșteau instrumentele de muzică. De asemenea ei erau peste purtătorii de poveri și erau supraveghetori ai tuturor celor care făceau lucrarea oricărui serviciu; și dintre leviți erau scribi și administratori și portari. Și când au adus banii care au fost aduși în casa DOMNULUI, preotul Hilchia a găsit o carte a legii DOMNULUI, dată de Moise. Și Hilchia a răspuns și a zis lui Șafan, scribul: Am găsit cartea legii în casa DOMNULUI. Și Hilchia a dat cartea lui Șafan. Și Șafan a dus împăratului cartea și a adus înapoi cuvântul împăratului, spunând: Tot ce a fost încredințat servitorilor tăi, să facă. Și au adunat banii care s-au găsit în casa DOMNULUI și i-au dat în mâna supraveghetorilor și în mâna lucrătorilor. Atunci Șafan, scribul, a spus împăratului, zicând: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. Și s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele legii, că și-a sfâșiat hainele. Și împăratul a poruncit lui Hilchia și lui Ahicam, fiul lui Șafan; și lui Abdon, fiul lui Mica; și lui Șafan, scribul; și lui Asaia, un servitor al împăratului, spunând: Duceți-vă și cercetați de la DOMNUL pentru mine și pentru cei ce au rămas în Israel și în Iuda, referitor la cuvintele cărții care a fost găsită: fiindcă mare este furia DOMNULUI turnată asupra noastră, deoarece părinții noștri nu au ținut cuvântul DOMNULUI, să facă după tot ce este scris în această carte. Și Hilchia și cei pe care împăratul îi rânduise, au mers la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Ticva, fiul lui Hasra, păzitorul garderobei (acum ea locuia în Ierusalim în școala profeților); și i-au vorbit în felul acela. Și ea le-a răspuns: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Spuneți bărbatului care v-a trimis la mine: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce răul peste acest loc și peste locuitorii lui, toate blestemele care sunt scrise în cartea pe care au citit-o înaintea împăratului lui Iuda; Pentru că m-au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei, ca să mă provoace la mânie cu toate lucrările mâinilor lor, de aceea furia mea va fi turnată peste acest loc și nu se va stinge. Și cât despre împăratul lui Iuda, care a trimis să cerceteze de la DOMNUL, astfel să îi spuneți: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel referitor la cuvintele pe care le-ai auzit: Pentru că inima ta s-a înmuiat și te-ai umilit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele lui împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui și te-ai umilit înaintea mea și ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, chiar eu însumi te-am auzit, spune DOMNUL. Iată, te voi aduna la părinții tăi și vei fi adunat la mormântul tău în pace și nu vor vedea ochii tăi tot răul care îl voi aduce peste acest loc și peste locuitorii lui. Astfel ei au adus înapoi cuvânt împăratului. Atunci împăratul a trimis și a adunat pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. Și împăratul a plâns în casa DOMNULUI, el și toți bărbații lui Iuda și locuitorii Ierusalimului și preoții și leviții și tot poporul, mari și mici; și el a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care s-a găsit în casa DOMNULUI. Și împăratul a stat în picioare în locul său și a făcut un legământ înaintea DOMNULUI, să umble după DOMNUL și să țină poruncile lui și mărturiile lui și statutele lui, cu toată inima lui și cu tot sufletul lui, să împlinească toate cuvintele legământului scrise în această carte. Și a făcut ca toți cei care erau prezenți în Ierusalim și în Beniamin să stea în picioare la acesta. Și locuitorii Ierusalimului au făcut conform legământului lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor. Și Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările care aparțineau de copiii lui Israel și a făcut pe toți cei care erau prezenți în Israel să servească, să servească pe DOMNUL Dumnezeul lor. Și în toate zilele lui nu s-au depărtat de la a urma pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor.
2 Cronici 34:8-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și Casa, i-a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului, Dumnezeului său. S-au dus la marele-preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniaminul și de la locuitorii Ierusalimului. L-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia li l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, iar ei li l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviți dintre fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților. Toți aceia dintre leviți care știau să cânte bine vegheau asupra lucrărilor și îi cârmuiau pe toți lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți leviți, logofeți, dregători și ușieri. În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Atunci Hilchia a luat cuvântul și i-a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia i-a dat lui Șafan cartea. Șafan i-a adus împăratului cartea. Și când i-a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și ale lucrătorilor.” Logofătul Șafan i-a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. Și împăratul le-a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: „Duceți-vă și întrebați-L pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și a lui Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit! Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului pentru că părinții noștri n-au ținut Cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus, ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: ‘Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.›’ Dar să-i spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebați pe Domnul: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ‹Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul, ‹iată, te voi strânge lângă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.›’»” Ei i-au adus împăratului răspunsul acesta. Împăratul i-a strâns pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toți oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și leviții și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învățăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. Și a făcut să intre în legământ toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinților lor. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să-I slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor.
2 Cronici 34:8-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În al optsprezecelea an al guvernării lui, urmărind tot curățarea țării și a casei (lui Iahve), Iosia l-a trimis pe Șafan – fiul lui Ațalia –, pe Maaseia – conducătorul orașului – și pe Ioah – fiul arhivarului Ioahaz – ca să renoveze casa Dumnezeului lui numit Iahve. Aceia s-au dus la marele preot Hilchia și i-au dat argintul care a fost adus la casa lui Dumnezeu. Acel argint fusese adunat de leviți, adică de paznicii porții, de la oamenii din teritoriul numit Manase și din cel numit Efraim. Ei mai adunaseră argint de la toți ceilalți care rămăseseră din poporul Israel, de la toți cei din teritoriul numit Iuda și din cel numit Beniamin, ca și de la locuitorii Ierusalimului. Aceia au dat argintul celor care supravegheau lucrarea ce se executa la casa lui Iahve. Colectorii de argint l-au dat celor care lucrau în casa lui Iahve pentru repararea și pentru renovarea acesteia. Ei l-au dat tâmplarilor și constructorilor, pentru ca aceia să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi și pentru placarea clădirilor distruse de regii din teritoriul numit Iuda. Oamenii își făceau lucrarea cu seriozitate și în mod corect. Iahat și Obadia au fost numiți ca supraveghetori ai acelor lucrători. Ei erau leviți și proveneau dintre urmașii lui Merari. Lucrau împreună cu Zaharia și cu Meșulam, care erau dintre chehatiți. Existau acolo și leviții care știau să cânte la instrumente muzicale. Toți aceia urmăreau pe cei care cărau greutăți și îi supravegheau pe toți cei care făceau lucrarea – conform slujbelor lor. Alți leviți erau scribi, administratori și portari. În timp ce scoteau argintul care fusese adus în casa lui Iahve, preotul Hilchia a găsit cartea legii lui Iahve care fusese dată prin intermediul lui Moise. Hilchia le-a vorbit, zicând scribului Șafan: „Am găsit cartea legii în casa lui Iahve!” Hilchia i-a dat cartea lui Șafan. Șafan a trimis cartea la rege și i-a transmis următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ce le-ai ordonat să facă. Ei au strâns argintul care era în casa lui Iahve și l-au dat celor care supraveghează și celor care fac lucrarea.” Apoi scribul Șafan l-a anunțat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte!” Și a început să citească din ea în fața regelui. Când a auzit regele cuvintele legii, și-a rupt hainele. Apoi le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam – fiul lui Șafan –, lui Abdon – fiul lui Mica –, scribului Șafan și lui Asaia – slujitorul regelui – astfel: „Duceți-vă și întrebați-L pe Iahve pentru mine și pentru cei care au mai rămas din poporul numit Israel și din cel numit Iuda – în legătură cu ce este scris în cartea care a fost găsită; pentru că mânia lui Iahve care a venit ca un torent împotriva noastră, este mare. S-a întâmplat așa pentru că strămoșii noștri nu au respectat cerințele cuvântului lui Iahve și nu au trăit în conformitate cu ce este scris în această carte!” Hilchia și oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda care era soția lui Șalum. Șalum a fost fiul lui Tochat. Tochat a fost fiul lui Hasra – paznicul hainelor – care locuia în Ierusalim, în noul cartier. Ei i-au spus (Huldei) toate aceste lucruri. Ea le-a răspuns: „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, vă transmite să spuneți omului care v-a trimis la mine că Iahve îi zice: «Să știi că voi aduce dezastrul în acest teritoriu; și el îi va viza pe locuitorii lui – în acord cu toate blestemele care sunt scrise în cartea citită înaintea regelui celor numiți Iuda. Ei M-au abandonat și au adus tămâie altor (dumne)zei, determinându-Mă să Mă mânii din cauza tuturor faptelor făcute de mâinile lor. Din această cauză, mânia Mea se va declanșa în acest loc și nu se va diminua!» Dar să îi transmiteți regelui celor din teritoriul numit Iuda – care v-a trimis să Îl întrebați pe Iahve – următorul mesaj: «Dumnezeul lui Israel numit Iahve îți vorbește în legătură cu acele cuvinte pe care le-ai auzit: ‘Am observat că ți s-a înmuiat inima și te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui. Am remarcat că te-ai smerit în fața Mea, că ți-ai rupt hainele și că ai plâns în fața Mea! Pentru că ai procedat așa, te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi pus în liniște în mormântul tău. Astfel, tu nu vei vedea tot dezastrul pe care îl voi aduce împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui!’»” Ei i-au adus regelui acest răspuns. Atunci regele i-a convocat pe cei care formau consiliul bătrânilor din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim. Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toți bărbații teritoriului numit Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu leviții – cu întreg poporul, de la cel mic până la cel mare. El a citit în auzul lor toate cuvintele cărții Legământului care fusese găsită în casa lui Iahve. Regele a stat în picioare lângă locul lui și a ratificat un legământ în fața lui Iahve. A decis să Îl urmeze pe Iahve și să respecte poruncile, declarațiile și deciziile Sale, din toată inima și din tot sufletul lui, conformându-se astfel cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte. Apoi el i-a determinat pe toți cei care erau la Ierusalim și în teritoriul numit Beniamin, să participe la ratificarea legământului. Astfel, locuitorii Ierusalimului au decis să respecte legământul Dumnezeului strămoșilor lor care se numește Iahve. Regele Iosia a îndepărtat toate lucrurile oribile din teritoriile locuite de israelieni; și i-a motivat pe toți cei care erau în Israel să slujească Dumnezeului lor numit Iahve. Cât timp a trăit Iosia, israelienii nu s-au îndepărtat de Dumnezeul strămoșilor lor care se numește Iahve.
2 Cronici 34:8-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când împăratul Iosia, Ani optsprezece, împlinea – De când ajunse la domnie – La sine, l-a chemat să vie Pe fiul lui Ațalia – Care, Ștefan, drept nume-avea – Și pe Maseia, acel care Peste cetate-a fost mai mare; Și arhivarul a venit Care, Ioah, era numit. Ioah era acela care, Pe Ioahaz, părinte-l are. Acestor slujitori ai lui, Să dreagă Casa Domnului, Le-a dat poruncă, de îndat’. Slujbașii, grabnic, au plecat Până la Hilchia – cel care Se dovedea preotul mare – Și tot argintul i l-au dat, Care fusese adunat De cetele Leviților Ce împlineau slujbele lor De păzitori ai pragului, La ușa Casei Domnului. Acest argint se adunase Din Efraim și din Manase, Din Beniamin și Israel Și din Ierusalim, la fel. Acest argint a fost luat, Căci trebuie să fie dat Drept plată, meșterilor care Primit-au ca însărcinare, Dregerea Casei Domnului. Apoi, meșterii Templului, Au dat argintul la pietrari Și la dulgheri și la zidari, Să cumpere pietre cioplite Și lucrurile ce-s menite A drege stricăciuni pe care, Casa lui Dumnezeu le are, Pe care le-au pricinuit Cei care-n Iuda au domnit. Meșterii care au lucrat, Mereu, cinstiți s-au arătat. Pe meșteri îi supraveghea Iahat și cu Obadia, Leviți din fiii cei pe care, Merari, drept urmași, îl are, Și Zaharia. Lângă ei, Era și Meșulam, din cei Care, după familia lor, Erau de-ai Chehatiților. Acești Leviți s-au arătat A fi destoinici la cântat. Pe lucrători, ei îi vegheau; În slujba lor, îi ajutau Și alți Leviți – ca veghetori – Cu logofeți și dregători Și cu cei cere se vădeau Precum că, ușieri, erau. Atuncea când au scos afară Argintul ce îl adunară, Preotul Hilchia găsise Cartea pe care Moise-o scrise, După porunca Domnului, În care era Legea Lui. Atuncea, Hilchia – cel care Fusese preotul cel mare – Către Ștefan, a cuvântat: „Întâmplător, eu am aflat O carete-n Casa Domnului. În ea, e scrisă legea Lui.” Ștefan, când cartea a primit-o, Plin de uimire a citit-o. Apoi, la împărat s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Iată că totul s-a făcut Așa precum Tu ai cerut. S-a strâns argintul, negreșit, Așa precum ai poruncit, Și dat a fost meșterilor, Precum și lucrătorilor Care dreg Casa Domnului. În fața împăratului, O carete am adus eu. Iat-o! Preotul Hilchia mi-a dat-o.” Ștefan, apoi, în fața lui, Citit-a legea Domnului. Când împăratu-a auzit Cuvântul legii, s-a-ngrozit Și hainele și-a sfâșiat. Apoi, la sine, i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam, acela care Era al lui Ștefan fecior; Se mai alăturară lor, Atunci, Abdon – acela care Pe Mica, drept părinte-l are – Și cu Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție. Când toți, la curte, au venit, Iosia astfel le-a vorbit: „Vă poruncesc ca să plecați, De grabă, să Îl întrebați Pe Domnul, ce are să fie Cu a lui Iuda-mpărăție, Cu Israel și neamul meu, Pentru că a lui Dumnezeu Mare mânie s-a aprins Și-asupra noastră s-a întins, Căci nici părinții noști’ și-apoi – În vremea de acum – nici noi, Iată că nu am împlinit Ceea ce El ne-a poruncit. N-am făcut voia Domnului, Precum e scris în cartea Lui.” Hilchia, grabnic, a plecat Cu cei trimiși de împărat, La Hulda. E știut căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – fiul lui Tochehat, Și Hasra – care, la-mpărat, Fusese supraveghetor Al tuturor veșmintelor. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea. Când solii de la împărat Sfârșiră, ea a cuvântat: „Mergeți la cel ce v-a trimis Și-i spuneți ceea ce a zis, Prin mine, Domnul Cel pe care, Poporul Israel Îl are. Deci ascultați cuvântul meu: Așa vorbește Dumnezeu: „Asupra oamenilor lui, Precum și-asupra locului Acestuia, să știți dar voi, Că voi trimete mai apoi, Nenorocirile prezise, Așa după cum au fost scrise În cartea pe cari a primit-o – Carete pe care a citit-o – Cel care este-nscăunat În Iuda, ca și împărat. Oamenii care-au locuit În acest loc, M-au părăsit. Astfel, tămâie-au adus ei, Spre cinstea altor dumnezei. Lucrările mâinilor lor, Nu mi-au plăcut. Acest popor, Prin tot ce-a făcut înadins, A Mea mânie a aprins, Iar focul ei îl va încinge, Pentru că ea nu se va stinge.” Mai spuneți-i acelui care Este, în Iuda, cel mai mare Și cari, la mine, v-a trimis: „Iată că Domnul a mai zis: „Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii că, am văzut. De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi, adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat. Când astă veste a primit, Iosia-ndată s-a grăbit Ca să îi cheme la palat, Pe cei bătrâni cari s-au aflat În toată țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are. Cei ce-n Ierusalim au stat, Au mers și ei, la împărat. De tot poporul însoțit, Iosia-n urmă s-a suit Până la Casa Domnului. Toți preoții norodului Și cei care Leviți erau, Pe împărat îl însoțeau. S-a strâns la astă adunare Poporul, de la mic la mare. Acolo-a pus a fi citită Cartea care a fost găsită Atunci, în Casa Domnului, În care, legământul Lui Fusese scris, pentru popor. Pe scaunul de domnitor Șezuse Iosia atunci, Iar ale Domnului porunci, Cu-atenție, le-a ascultat. Un legământ a încheiat Apoi, în fața Domnului – Și el și tot poporul lui – Prin care toți s-au obligat Ca să păzească ne-ncetat, Învățăturile primite Și legile ce-au fost citite. El a făcut ca-n legământ Să intre toți cei care sânt Chiar în Ierusalim aflați, Cât și cei care-s așezați În Beniamin. Toți au făcut Așa precum li s-a cerut, Ținând legile Domnului Precum și legământul Lui, Așa cum au obișnuit Părinții lor, când au trăit. Iosia-apoi a-ndepărtat Toți idolii ce i-a aflat, De prin ținuturile cele care Poporul Israel le are, Făcând ca tot poporul lui Să Îi slujească Domnului. Atâta timp cât a trăit, Pe Dumnezeu el L-a slujit.
2 Cronici 34:8-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a purificat țara și casa, i-a trimis pe Șafán, fiul lui Ațalía, pe Maaséia, căpetenia cetății, și pe Ióah, fiul lui Ioaház, cronicarul, să întărească templul Domnului Dumnezeului său. Au mers la marele preot Hilchía și au dat argintul adus în casa lui Dumnezeu (pe care-l adunaseră levíții care păzeau pragul) de la Manáse și Efraím, de la tot restul lui Israél, de la întregul Iúda, din Beniamín și de la locuitorii Ierusalímului. L-au dat în mâna celor care făceau lucrarea, celor care supravegheau casa Domnului. [Aceștia] l-au dat celor care făceau lucrarea, care lucrau în casa Domnului pentru refacerea și repararea casei. [Aceștia] l-au dat tâmplarilor, constructorilor, cumpărătorilor de piatră cioplită și lemn pentru îmbinări și pentru grinzi, pentru casele pe care le stricaseră regii lui Iúda. Oamenii au lucrat cinstit lucrarea lor. Supraveghetori erau Iáhat și Obadía, levíți dintre fiii lui Merári, Zaharía și Meșulám, dintre fiii lui Chehát, ca să urmărească. Toți levíții erau pricepuți la instrumente muzicale. Ei erau [responsabili] peste cei care cărau, supraveghetori peste toți cei care lucrau în fiecare lucrare. Secretari, scribi și ușieri erau dintre levíți. Când au scos argintul care fusese adus în casa Domnului, preotul Hilchía a găsit Cartea Legii Domnului [dată] prin Moise. Atunci, Hilchía i-a spus lui Șafán, secretarul: „Am găsit Cartea Legii în casa Domnului”. Apoi, Hilchía i-a dat lui Șafán cartea. Șafán a adus regelui cartea și l-a informat pe rege, zicând: „Tot ceea ce li s-a dat slujitorilor tăi, ei fac. Au vărsat argintul care se afla în casa Domnului și l-au dat în mâna supraveghetorilor și a celor care făceau lucrarea”. Șafán, secretarul, i-a adus la cunoștință regelui: „Preotul Hilchía mi-a dat o carte”. Șafán a citit-o înaintea regelui. Când regele a auzit cuvintele legii, și-a sfâșiat hainele. Apoi regele le-a poruncit lui Hilchía, lui Ahicám, fiul lui Șafán, lui Abdón, fiul lui Micá, lui Șafán, secretarul, și lui Asaía, slujitorul regelui: „Mergeți și căutați-l pe Domnul pentru mine și pentru restul lui Israél și al lui Iúda cu privire la cuvintele acestei cărți care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului și gata să se verse peste noi, pentru că părinții noștri n-au păzit cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ceea ce este scris în cartea aceasta. Hilchía și cei [trimiși] de rege s-au dus la Húlda, profetesa, soția lui Șalúm, fiul lui Tochehát, fiul lui Hásra, îngrijitorul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalím, în a doua [parte a cetății], și i-au vorbit despre aceasta. Ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: ‹Așa vorbește Domnul: ‘Iată, voi trimite răul asupra acestui loc și asupra locuitorilor săi, toate blestemele care sunt scrise în cartea pe care au citit-o înaintea regelui lui Iúda! Pentru că m-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrărilor mâinilor lor. Mânia mea se va revărsa împotriva locului acestuia și nu se va stinge’› ». Dar regelui lui Iúda care v-a trimis să-l căutați pe Domnul așa să-i spuneți: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél despre cuvintele pe care le-ai auzit: ‹Pentru că inima ta s-a înduioșat, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai ascultat cuvintele mele împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor săi, te-ai umilit înaintea mea, ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea și eu te-am auzit – oracolul Domnului –, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce asupra acestui loc și asupra locuitorilor săi› »”. Iar ei i-au adus regelui această veste. Regele a trimis și i-a adunat pe toți bătrânii lui Iúda și ai Ierusalímului. Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toți oamenii lui Iúda și locuitorii Ierusalímului, preoții, levíții și tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Alianței care fusese găsită în templul Domnului. Regele a stat lângă coloană și a încheiat alianța înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul și va păzi poruncile lui, mărturiile lui și hotărârile sale din toată inima și din tot sufletul, împlinind cuvintele alianței care sunt scrise în această carte. Și i-a făcut pe toți cei care se aflau în Ierusalím [să consimtă]. Iar toți locuitorii Ierusalímului au făcut după alianța lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor. Iosía a îndepărtat toate lucrurile abominábile din toate ținuturile care aparțineau fiilor lui Israél și a făcut ca toți cei care se aflau în Israél să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lor. În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la a-l urma pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
2 Cronici 34:8-33 Noua Traducere Românească (NTR)
În al optsprezecelea an al domniei lui, ca să continue curățirea țării și a Casei, Iosia i-a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, conducătorul cetății, și pe Ioah, fiul cronicarului Iehoahaz, ca să restaureze Casa DOMNULUI, Dumnezeul său. Aceștia s-au dus la marele preot Hilchia și i-au încredințat argintul adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviți, adică de paznicii porții, de la cei din Manase și Efraim, de la toată rămășița lui Israel, de la toți cei din Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa DOMNULUI, iar aceștia l-au dat lucrătorilor de la Casa DOMNULUI ca să-l folosească la restaurarea și repararea Casei. L-au dat tâmplarilor și constructorilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru piesele folosite la îmbinări și pentru grinzile clădirilor pe care le distruseseră regii lui Iuda. Oamenii își făceau cu credincioșie lucrarea. Peste ei au fost numiți ca responsabili Iahat și Obadia, leviți dintre urmașii lui Merari, precum și Zaharia și Meșulam, dintre chehatiți. Toți leviții care erau pricepuți să cânte la instrumente muzicale vegheau asupra cărăușilor și îi supravegheau pe toți cei care făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alți leviți aveau rolul de scribi, supraveghetori și portari. În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa DOMNULUI, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii DOMNULUI, care fusese dată prin Moise. Hilchia a luat cuvântul și i-a zis scribului Șafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa DOMNULUI!“. Hilchia i-a dat Cartea lui Șafan. Șafan a adus Cartea la rege și i-a adus totodată și următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai cerut să facă. Ei au strâns argintul care se afla în Casa DOMNULUI și l-au dat supraveghetorilor și lucrătorilor“. Apoi scribul Șafan l-a înștiințat pe rege, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“. Apoi Șafan a citit din ea înaintea regelui. Când a auzit regele cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. Și regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, scribului Șafan și lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: „Duceți-vă și întrebați-L pe DOMNUL pentru mine și pentru rămășița lui Israel și a lui Iuda, cu privire la cuvintele Cărții care a fost găsită. Căci mare este mânia DOMNULUI care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoșii noștri n-au păzit Cuvântul DOMNULUI și n-au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta“. Hilchia și oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Tokhat, fiul lui Hasrah, păzitorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou, și i-au spus toate acestea. Ea le-a răspuns: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Să-i spuneți omului care v-a trimis la mine, că așa vorbește DOMNUL: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea se va revărsa împotriva acestui loc și nu se va stinge!». Totodată, să-i spuneți regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebați pe DOMNUL, următoarele: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ‘Pentru că ți s-a înmuiat inima și te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, iată că și Eu am auzit, zice DOMNUL! De aceea, iată că te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi așezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui!’»“. Ei i-au adus regelui răspunsul acesta. Atunci, regele și-a trimis oamenii să-i convoace pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. Regele s-a dus la Casa DOMNULUI împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu leviții, cu întreg poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa DOMNULUI. Regele a stat în picioare lângă locul său și a încheiat un legământ înaintea DOMNULUI, luând decizia să-L urmeze pe DOMNUL și să păzească poruncile, învățăturile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta. Apoi, el i-a făcut să intre în legământ pe toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și, astfel, locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoșilor lor. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile unde erau fiii lui Israel și i-a făcut pe toți cei ce se aflau în Israel să slujească DOMNULUI, Dumnezeul lor. În toate zilele vieții lui, ei nu s-au îndepărtat de DOMNUL, Dumnezeul strămoșilor lor.
2 Cronici 34:8-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său. S-au dus la marele preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului, de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. L-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, iar ei l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviți din fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, din fiii chehatiților. Toți aceia dintre leviți care știau să cânte bine vegheau asupra lucrărilor și cârmuiau pe toți lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți leviți, logofeți, dregători și ușieri. În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Atunci, Hilchia a luat cuvântul și a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. Șafan a adus împăratului cartea. Și, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și lucrătorilor.” Logofătul Șafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: „Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit! Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinții noștri n-au ținut cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus, ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneți omului care v-a trimis la mine: «Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.›» Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ‹Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul, ‹iată, te voi strânge lângă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta. Împăratul a strâns pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toți oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și leviții și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învățăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. Și a făcut să intre în legământ toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinților lor. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.