YouVersion
Pictograma căutare

2 Cronici 18:1-7

2 Cronici 18:1-7 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Când Iehoșafat a adunat multă bogăție și multă glorie, el a devenit rudă cu Ahab. După mai mulți ani, Iehoșafat s-a dus la Ahab, în Samaria. Pentru onoarea lui Iehoșafat și a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat multe oi și mulți boi. Apoi i-a propus lui Iehoșafat să lupte împreună cu el împotriva Ramot-Ghiladului. Ahab – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a întrebat pe Iehoșafat, regele celor din teritoriul numit Iuda: „Vrei să mergi cu mine împotriva Ramot-Ghiladului?” Iehoșafat i-a răspuns: „Eu și cu tine vom fi uniți; iar poporul meu va acționa ca poporul tău. Vin și eu cu tine la război!” Dar Iehoșafat i-a mai zis regelui teritoriului numit Israel: „Te rog să întrebi mai întâi cuvântul lui Iahve.” Regele din teritoriul numit Israel i-a adunat pe profeți, care erau aproape patru sute de bărbați; și i-a întrebat: „Să facem război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunțăm?” Ei i-au răspuns: „Du-te; pentru că Dumnezeu îi va face să ajungă prizonierii regelui!” Dar Iehoșafat a zis: „Nu mai este aici niciun alt profet al lui Iahve, pe care să îl putem întreba?” Regele lui Israel i-a răspuns: „Mai este unul care se numește Micaia – fiul lui Imla – prin care-L putem întreba pe Iahve; dar eu îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău!” Iehoșafat i-a zis: „Să nu vorbească regele așa!”

2 Cronici 18:1-7 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Cinste și slavă-a căpătat, În timpul vieții, Iosafat. Mare belșug a dobândit Și cu Ahab s-a încuscrit. Trecură câțiva ani apoi, De când ajunseră cei doi Cuscri a fi, iar Iosafat, Pe cuscrul său, l-a căutat, Căci la Samaria ședea Ahab pe-atunci, și-mpărățea. Când l-a văzut pe Iosafat, Ahab, la slugi, porunci a dat, Să taie-n cinstea cuscrului – Precum și a poporului Ce-l însoțea – foarte mulți boi Și-asemeni foarte multe oi. Pe cuscrul său, pe Iosafat, După aceea l-a rugat Ca la Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are, Să-l însoțească, negreșit, Și-n sprijin să îi fi venit. El zise, către Iosafat: „Iată la ce am cugetat: N-ai vrea să ne-nsoțiți și voi, În Galaad și, cu război, Ramotul să îl dobândim?” „Alăturea, o să vă fim!” – Răspunse Iosafat, de-ndată. „În bătălia ce se-arată, Cu tine am să fiu și eu, Precum și tot poporul meu.” După aceea, Iosafat, În acest fel a cuvântat: „Poruncă dă, ca să se-adune Prorocii, să vedem ce spune Acum, cuvântul Domnului.” În fața împăratului, Prorocii, toți, s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute. Astfel, când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul, să-l eliberăm. Voiesc să știu, ce spuneți voi: Să mă pornesc la ăst război, Sau să renunț? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii, toți, l-au sfătuit. Când Iosafat i-a auzit, Ne-ncrezător l-a întrebat Pe-al lui Israel împărat: „Nu mai e oare-n acest loc, Vreun om care este proroc Al Domnului, să îl chemăm, Ca și pe el să-l întrebăm?” Al lui Israel împărat I-a zis, atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”