1 Samuel 17:1-50

Partajează

1 Samuel 17:1-50 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Filistenii și-au strâns oștile ca să facă război și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco și Azeca, la Efes-Damim. Saul și bărbații lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea Terebinților și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărțea. Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. Coada suliței lui era ca un sul de țesut și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.” Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om ca să mă lupt cu el.” Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică. Și David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă. Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. David era cel mai tânăr. Și, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său. Filisteanul înainta dimineața și seara și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile. Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără, la frații tăi; du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sunt bine și să-mi aduci vești temeinice. Ei sunt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în Valea Terebinților, în război cu filistenii.” David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire. David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate. Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit. La vederea acestui om, toți cei din Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică. Fiecare zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu?” Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa și așa se va face aceluia care-l va omorî.” Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâiași dată. Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.” Saul a zis lui David: „Nu poți să te duci să te bați cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui.” David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.” David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul să fie cu tine!” Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea. Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai și cu fața frumoasă. Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adăugat: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.” David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.

1 Samuel 17:1-50 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și filistenii și-au adunat armatele pentru bătălie și s-au adunat la Soco, care aparține lui Iuda, și și-au înălțat corturile între Soco și Azeca, în Efes-Damim. Și Saul și bărbații lui Israel s-au strâns și și-au înălțat corturile lângă valea Elah și s-au desfășurat pentru bătălie împotriva filistenilor. Și filistenii stăteau pe un munte într-o parte și Israel stătea pe un munte în cealaltă parte; și era o vale între ei. Și a ieșit un luptător din tabăra filistenilor, pe nume Goliat, din Gat, a cărui înălțime era de șase coți și o palmă. Și avea un coif de aramă pe capul său și era înarmat cu o haină de zale; și greutatea hainei era de cinci mii de șekeli de aramă. Și avea gambiere de aramă peste fluierele picioarelor sale și un scut de aramă între umerii săi. Și mânerul suliței sale era ca bârna unui țesător și capul suliței sale cântărea șase sute de șekeli de fier; și purtătorul scutului său mergea înaintea lui. Și el a stat în picioare și a strigat către armatele lui Israel și le-a spus: De ce ați ieșit să vă desfășurați de bătălie? Nu sunt eu filistean și voi servitorii lui Saul? Alegeți-vă un om pentru voi și să coboare la mine. Dacă este în stare să se lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom fi servitorii voștri; dar dacă îl înving și îl ucid, atunci voi să fiți servitorii noștri și să ne serviți. Și filisteanul a spus: Ocărăsc armatele lui Israel în această zi; dați-mi un om, ca să ne luptăm. Când Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au descurajat și s-au înfricoșat foarte mult. Și David era fiul acelui efratit din Betleem-Iuda, al cărui nume era Isai; și el avea opt fii; și bărbatul era considerat printre oameni ca un bătrân în zilele lui Saul. Și cei trei fii mai mari ai lui Isai au mers și l-au urmat pe Saul la bătălie; și numele celor trei fii ai săi care au mers la bătălie erau: Eliab, întâiul născut, și următorul după el, Abinadab, și al treilea, Șama. Și David era cel mai tânăr și cei trei mai mari l-au urmat pe Saul. Dar David a mers și s-a întors de la Saul ca să pască oile tatălui său în Betleem. Și filisteanul se apropia dimineața și seara; și s-a înfățișat patruzeci de zile. Și Isai i-a spus lui David, fiul său: Ia acum pentru frații tăi o efă din aceste grâne prăjite și aceste zece pâini și aleargă în tabără la frații tăi; Și du aceste zece cașuri căpeteniei peste mie și uită-te cum se comportă frații tăi și ia un semn de la ei. Și Saul și ei și toți bărbații lui Israel erau în valea Elah, luptându-se cu filistenii. Și David s-a sculat devreme dimineață și a lăsat oile cu un păzitor și și-a luat sarcina și a mers, precum Isai îi poruncise; și a ajuns la șanț de apărare, în timp ce oștirea ieșea la bătălie și striga de bătălie. Fiindcă israeliții și filistenii se desfășuraseră de bătălie, armată contra armată. Și David și-a lăsat bagajul în mâna celui care păzea bagajele și a alergat la armată și a venit și a salutat pe frații săi. Și pe când el vorbea cu ei, iată, s-a urcat din armatele filistenilor luptătorul, filisteanul din Gat, pe nume Goliat, și a vorbit cu aceleași cuvinte; și David le-a auzit. Și toți bărbații lui Israel, când l-au văzut pe bărbatul acela, au fugit din fața lui și s-au temut foarte mult. Și bărbații lui Israel au spus: Ați văzut pe acest bărbat care s-a urcat? Cu siguranță pentru a ocărî pe Israel s-a urcat; și așa va fi, că pe bărbatul care îl ucide, împăratul îl va îmbogăți cu mari bogății; și îi va da pe fiica sa și va face liberă casa tatălui său în Israel. Și David a vorbit bărbaților care stăteau lângă el, spunând: Ce se va face omului care va ucide pe acest filistean și va îndepărta ocara de la Israel? Pentru că cine este acest filistean necircumcis, ca să ocărească armatele Dumnezeului cel viu? Și poporul i-a răspuns în acest fel, zicând: Astfel se va face omului care îl ucide. Și Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când el a vorbit cu bărbații aceia; și mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui David și a spus: De ce ai coborât tu aici? Și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Cunosc mândria ta și răutatea inimii tale, pentru că ai coborât să vezi bătălia. Și David a spus: Ce am făcut acum? Nu este aceasta un motiv destul de bun? Și s-a întors de la el către un altul și a vorbit la fel; și poporul i-a răspuns din nou ca întâia dată. Și când cuvintele pe care le-a vorbit David au fost auzite, ei le-au repetat înaintea lui Saul; și el a trimis după el. Și David i-a spus lui Saul: Să nu tremure inima nimănui din cauza lui; servitorul tău va merge și va lupta cu acest filistean. Și Saul i-a spus lui David: Tu nu ești în stare să mergi împotriva acestui filistean ca să lupți cu el, căci nu ești decât un tânăr și el un bărbat de război din tinerețea lui. Și David i-a spus lui Saul: Servitorul tău păzea oile tatălui său și au venit un leu și un urs și au luat un miel din turmă; Și am ieșit după el și l-am lovit și l-am eliberat din gura lui; și, când s-a ridicat împotriva mea, l-am apucat de barbă și l-am lovit și l-am ucis. Servitorul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a ocărât armatele Dumnezeului cel viu. Și David a mai spus: DOMNUL, care m-a eliberat din laba leului și din laba ursului, el mă va elibera din mâna acestui filistean. Și Saul i-a spus lui David: Du-te și DOMNUL fie cu tine. Și Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa și i-a pus un coif de aramă pe cap; de asemenea l-a îmbrăcat cu o haină de zale. Și David și-a încins sabia peste armura sa și a încercat să meargă, pentru că nu le încercase. Și David i-a spus lui Saul: Nu pot să merg cu acestea, pentru că niciodată nu le-am încercat. Și David le-a luat de pe el. Și și-a luat toiagul în mână și și-a ales cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în sacul de păstor pe care îl avea, în traistă, și praștia lui era în mâna lui; și s-a apropiat de filistean. Și filisteanul a înaintat și s-a apropiat de David; și omul care purta scutul mergea înaintea lui. Și când filisteanul s-a uitat și l-a văzut pe David, l-a disprețuit, pentru că era doar un tânăr și rumen și cu o înfățișare frumoasă. Și filisteanul i-a spus lui David: Sunt eu câine, de vii la mine cu toiege? Și filisteanul l-a blestemat pe David pe dumnezeii săi. Și filisteanul i-a spus lui David: Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului. Atunci David a spus filisteanului: Tu vii la mine cu o sabie și cu o suliță și cu un scut; dar eu vin la tine în numele DOMNULUI oștirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe care l-ai ocărât. În această zi DOMNUL te va da în mâna mea și te voi lovi și îți voi lua capul; și voi da astăzi trupurile moarte ale oștirii filistenilor păsărilor cerului și fiarelor sălbatice ale pământului; și tot pământul va cunoaște că este un Dumnezeu în Israel. Și toată această adunare va cunoaște că DOMNUL salvează nu cu sabie, nici cu suliță, pentru că bătălia este a DOMNULUI și el vă va da în mâinile noastre. Și s-a întâmplat, după ce filisteanul s-a ridicat și a înaintat și s-a apropiat să îl întâlnească pe David, că David s-a grăbit și a alergat spre armată să îl întâlnească pe filistean. Și David și-a pus mâna în sac și a luat de acolo o piatră și a tras-o cu praștia; și l-a lovit pe filistean în frunte, încât piatra s-a înfipt în fruntea lui; și el a căzut cu fața la pământ. Astfel David l-a învins pe filistean cu o praștie și cu o piatră și l-a lovit pe filistean și l-a ucis; dar nu era nicio sabie în mâna lui David.

1 Samuel 17:1-50 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În acea vreme, filistenii și-au organizat corpurile de armată ca să înceapă un conflict (cu israelienii) la Soco, în teritoriul lui Iuda. Ei și-au stabilit tabăra la Efes-Damim, între Soco și Azeca. Împreună cu bărbații lui Israel, Saul a organizat tabăra în valea Ela. Apoi s-au așezat în linie, pregătiți de luptă împotriva filistenilor. Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul. Între ei era o vale. Din tabăra filistenilor a ieșit un luptător care se numea Goliat. Provenea din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Avea pe cap un coif de bronz și era îmbrăcat cu o armură făcută din zale de bronz. Aceasta avea greutatea de cinci mii de șecheli. Era protejat la picioare de niște apărători făcute din bronz; iar la spate avea o lance. Lemnul lăncii lui era ca sulul unui țesător; iar vârful ei avea greutatea de șase sute de șecheli de fier. Cel care îi transporta scutul, mergea înaintea lui. Goliat s-a oprit și a strigat grupurilor armatei lui Israel așezate în linie pentru război: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeți pentru voi un bărbat și trimiteți-l să vină spre mine. Dacă va fi capabil să lupte cu mine și să mă omoare, atunci noi vom deveni slujitorii voștri. Dar dacă eu voi fi superior lui în forță și îl voi omorî, voi veți deveni sclavii noștri și ne veți sluji!” Filisteanul a continuat: „Ridiculizez și sfidez astfel unitățile de luptă ale lui Israel! Dați-mi un bărbat care să fie capabil să se lupte cu mine!” Când au auzit Saul și întregul Israel acele cuvinte spuse de filistean, s-au speriat și le-a fost frică. David era fiul acelui efratit din Betleemul locuit de urmașii lui Iuda, numit Ișai, care avea opt fii. În vremea guvernării regelui Saul, Ișai era bătrân, avansat în vârstă. Cei trei fii mai mari ai lui, au mers cu Saul la război. Numele primului născut în familia lui Ișai era Eliab. Al doilea fiu se numea Abinadab, iar al treilea Șama. David era ultimul dintre fiii lui Ișai. Cei trei fii mai mari ai lui, l-au urmat pe Saul, mergând la război. În acest timp, David a plecat de la Saul; și păștea turma tatălui lui, la Betleem. Acel filistean a venit înaintea lui Israel, procedând sfidător împotriva lui patruzeci de zile: atât dimineața, cât și seara. Într-o zi, Ișai i-a spus fiului lui care se numea David: „Ia pentru frații tăi această efă de grâu prăjit și zece pâini. Le vei duce repede în tabără. Ia și aceste zece bucăți de brânză; și du-le comandantului care conduce grupul format din mie de oameni. Acolo sunt ei. Vezi cum trăiesc frații tăi; și adu-mi vești de la ei. Îi vei găsi împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.” David s-a trezit dimineața devreme, a lăsat oile cu un paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Ișai și a plecat. A ajuns în tabără tocmai când armata se alinia în poziție de luptă și producea sunete ca pentru război. Israel și filistenii s-au aliniat în poziții de luptă, față în față. David și-a lăsat lucrurile în grija celui care păzea bagajele; și a fugit în zona de conflict. Cum a ajuns, și-a întrebat frații despre cum trăiesc acolo. În timp ce vorbeau ei, din rândurile filistenilor a ieșit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a spus aceleași cuvinte ca mai înainte; și David le-a auzit. Când l-au văzut pe filistean, toți israelienii au fugit din fața lui foarte panicați, zicând: „L-ați văzut pe acel bărbat înaintând? A ieșit ca să ridiculizeze pe Israel. Dacă va fi cineva capabil să îl omoare, regele îl va recompensa cu mari bogății, îi va da pe fiica lui ca soție și îi va scuti familia de impozite în Israel.” David i-a întrebat pe luptătorii care erau lângă el: „Ce i se va face aceluia care îl va omorî pe acest filistean și va face să înceteze această insultă la adresa poporului Israel? Cine este acest filistean – acest necircumcis – ca să desconsidere armatele Dumnezeului care este viu?” Ei i-au repetat ce spuseseră mai înainte, zicând: „Acestea sunt avantajele pe care le va avea cel care îl va omorî.” Eliab – fratele cel mai mare al lui David –, l-a auzit vorbind cu luptătorii. Atunci i s-a declanșat mânia împotriva lui; și i-a spus: „De ce ai venit aici și cu cine ai lăsat acele puține oi în deșert? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Ai venit să asiști la conflict!” David i-a răspuns: „Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc (cu cineva)?” Apoi s-a întors de la el spre un altul; și l-a întrebat același lucru. Toți i-au dat răspunsul pe care îl mai auzise. Dar cuvintele lui David au fost reținute și apoi transmise lui Saul. Atunci el a trimis pe cineva să îl cheme. David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean! Slujitorul tău va merge și se va lupta cu el!” Saul i-a răspuns: „Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el; pentru că tu ești doar un tânăr, în timp ce el este un luptător (antrenat) încă din tinerețea lui!” Dar David i-a răspuns: „Slujitorul tău era păstor la oile tatălui lui. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, mergeam după el, îl loveam și salvam oaia scoțând-o din gura lui. Dacă venea împotriva mea, îl apucam de coamă și îl loveam până îl omoram. Slujitorul tău a reușit să omoare și leul și ursul; iar cu acest filistean necircumcis, se va întâmpla la fel – pentru că a insultat armatele Dumnezeului care este (singurul Dumnezeu) viu!” David a mai zis: „Iahve care m-a scăpat din laba leului și a ursului, mă va salva și din mâna acestui filistean!” Atunci Saul i-a spus lui David: „Du-te; și Iahve să fie cu tine!” Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui: i-a pus un coif de bronz pe cap și l-a îmbrăcat cu o apărătoare făcută din zale. David a legat sabia lui Saul peste armură; și a încercat să meargă, pentru că nu era obișnuit cu ele. Dar apoi s-a dezbrăcat de ele, zicându-i lui Saul: „Nu pot să merg cu ele; pentru că nu sunt obișnuit cu acest echipament!” Apoi și-a luat toiagul în mână, a ales din vale cinci pietre fără asperități și le-a pus în buzunarul traistei lui de păstor. Luând praștia în mână, s-a deplasat spre filistean. Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel care îi transporta scutul, era înaintea lui. Filisteanul a privit; și când l-a văzut pe David, l-a desconsiderat; pentru că el nu era decât un tânăr cu părul roșcat și cu fața frumoasă. El i-a zis lui David: „Oare eu sunt un câine, ca să vii la mine cu bețe?” Apoi a început să îl blesteme invocând numele zeilor lui. Filisteanul i-a mai zis lui David: „Vino la mine; și voi da corpul tău păsărilor zburătoare și animalelor sălbatice de pe câmp!” David i-a răspuns: „Tu vii la mine cu sabie și cu lance; dar eu vin la tine în numele lui Iahve – Cel care mai este numit și Dumnezeul Armatelor. El este Dumnezeul armatelor lui Israel – Cel pe care tu L-ai insultat! Astăzi, Iahve te va face să fii învins și culcat la pământ de mâna mea! Te voi lovi și îți voi tăia capul! Astăzi voi da păsărilor zburătoare și animalelor sălbatice de pe pământ să mănânce din corpurile moarte ale oamenilor din armata filistenilor; și întreg pământul va ști că Israel are un Dumnezeu! Toți cei care sunt adunați aici, vor ști că Iahve nu salvează numai cu sabia și cu lancea – pentru că rezultatul luptei va fi decis de Iahve; și El va face să fiți învinși de noi!” Când filisteanul a început să se apropie de David, acesta a fugit repede spre liniile de luptă, ca să îl întâlnească. David și-a introdus mâna în traistă, de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei; și l-a lovit pe filistean (chiar) în frunte. Acea piatră a pătruns în craniul lui. Filisteanul a căzut cu fața întoarsă spre pământ. Astfel a obținut David victoria împotriva filisteanului. Deși David nu avea sabie, el l-a lovit pe filistean și l-a omorât doar cu o praștie și cu o piatră…

1 Samuel 17:1-50 Noua Traducere Românească (NTR)

Filistenii și-au strâns trupele pentru război. Ei s-au strâns la Soco, care aparține de Iuda, și și-au așezat tabăra între Soco și Azeka, la Efes-Damim. Saul împreună cu bărbații lui Israel s-au strâns și și-au așezat tabăra în Valea Ela. Ei s-au așezat în linie de bătaie ca să-i înfrunte pe filisteni. Filistenii stăteau pe un deal, deoparte, iar Israel stătea pe un alt deal, de cealaltă parte, între ei aflându-se o vale. Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o armură din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli. Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier. Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. Goliat s-a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți-vă un bărbat care să coboare la mine. Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni slujitorii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și-l voi ucide, atunci voi veți deveni slujitorii noștri și ne veți sluji“. Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați-mi un bărbat cu care să mă lupt!“. Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat și s-au temut foarte tare. David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar pe vremea lui Saul era bătrân, înaintat în vârstă. Cei trei fii mai mari ai lui Ișai plecaseră și îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii ai săi care plecaseră la război erau: Eliab, întâiul născut; al doilea era Abinadab; iar al treilea era Șama. David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul. David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem. Timp de patruzeci de zile, filisteanul s-a apropiat dimineața și seara și a stat în poziție de luptă. Ișai i-a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efa aceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du-le repede în tabără. Ia și aceste zece bucăți de brânză și du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu-mi vești de la ei. Ei se află împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în Valea Ela, unde se luptă cu filistenii“. David s-a sculat dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război. Israel și filistenii s-au aliniat în poziții de luptă, față în față. David și-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și-a întrebat frații de sănătate. Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. Când l-au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, fiindu-le foarte teamă. Bărbații lui Israel au zis: ‒ L-ați văzut pe acel bărbat înaintând? A înaintat ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va omorî, regele îl va răsplăti cu mari bogății, îi va da pe fata sa de soție și-i va scuti familia tatălui său de dări în Israel. David i-a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el: ‒ Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească armatele Dumnezeului celui Viu? Poporul i-a spus despre acea promisiune, zicând: ‒ Așa i se va face celui care-l va omorî. Când Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu bărbații, s-a mâniat pe David și i-a zis: ‒ De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în deșert? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta. David a zis: ‒ Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? După aceea, s-a întors de la el spre un altul și l-a întrebat același lucru. Poporul i-a dat același răspuns ca mai înainte. Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el. David i-a zis lui Saul: ‒ Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Slujitorul tău va merge și se va lupta cu acest filistean. Saul însă i-a zis lui David: ‒ Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui. Dar David i-a zis lui Saul: ‒ Slujitorul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, mă duceam după el, îl loveam și scăpam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă și-l loveam până îl omoram. Slujitorul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit armatele Dumnezeului celui Viu. David a zis: ‒ DOMNUL, Care m-a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean. Atunci Saul i-a zis lui David: ‒ Du-te și DOMNUL să fie cu tine! Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap și l-a îmbrăcat cu o armură din zale. David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, zicându-i lui Saul: ‒ Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit. După aceea, și-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din pârâu, pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și-a luat praștia și s-a îndreptat spre filistean. Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. Filisteanul s-a uitat și când l-a văzut pe David, l-a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcat și cu înfățișare frumoasă. El i-a zis lui David: ‒ Sunt eu un câine, de vii la mine cu toiege? Apoi l-a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi. Filisteanul i-a zis lui David: ‒ Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și animalelor câmpului. David i-a zis filisteanului: ‒ Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în Numele DOMNULUI Oștirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. În ziua aceasta, DOMNUL te va da în mâna mea, te voi lovi și-ți voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor cerului și vietăților pământului cadavrele armatei filistenilor și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. Și toți cei care sunt adunați aici vor ști că DOMNUL nu salvează nici prin sabie, nici prin suliță. Căci lupta este a DOMNULUI, iar El vă va da în mâinile noastre. Imediat ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. David și-a băgat mâna în traistă de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l-a lovit pe filistean și l-a ucis. David n-a avut nici măcar o sabie în mână.