Cântarea Cântărilor 2:8-14

Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munți, săltând peste dealuri. Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele. Preaiubitul meu a vorbit și mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea și vino departe. Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat și s-a dus; Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit și vocea turturicii se aude pe pământul nostru; Smochinul își dă smochinele verzi și viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino departe. Porumbița mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îți văd înfățișarea, lasă-mă să îți aud vocea; căci vocea ta este dulce și înfățișarea ta este frumoasă.