Cântarea Cântărilor 2:8-14

Auziți glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munți, săltând peste dealuri! Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre și contemplând printre zăbrele. Iubitul meu a vorbit și mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, și vino cu mine, frumoasa mea, pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit și s-a dus. Pe câmp răsar florile, a venit timpul cântării, iar pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturelei. Smochinii dau primele roade și florile viilor își răspândesc parfumul. Ridică-te și vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!“. Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălțimilor, arată-mi fața ta și lasă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar fața ta este încântătoare.