Psalmii 139:1-12

DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut. Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul. Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele. Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime. Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine. O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea. Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta? Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării, Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține. Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu. Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmii 139:1-12