Psalmii 137
137
1Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.
2Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.
3Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.
4Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.
6Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.
7Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.
8Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.
9Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.
Selectat acum:
Psalmii 137: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.