Marcu 8:1-33

În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce; Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe. Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie? Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte. Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor. Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte. Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri. Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul. Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei. Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l. Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații. Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă. Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine. Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod. Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini. Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima? Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți? Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece. Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte. Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți? Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă. Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând. După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om. Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat. Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu? Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți. Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul. Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el. Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie. Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre. Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.