Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.
Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.
Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;
Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?
Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.
Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.
Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.
Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.
Isus plângea.