1 Împărați 18
18
1Și s-a întâmplat, că după multe zile, cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie în anul al treilea, spunând: Du-te, arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe pământ.
2Și Ilie a mers să se arate lui Ahab. Și era o foamete aspră în Samaria.
3Și Ahab l-a chemat pe Obadia, care era guvernatorul casei sale. (Și Obadia se temea mult de DOMNUL;
4Fiindcă s-a întâmplat, când Izabela a stârpit pe profeții DOMNULUI, că Obadia a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și apă.)
5Și Ahab i-a spus lui Obadia: Du-te în țară, la toate fântânile de apă și la toate pâraiele; poate găsim iarbă pentru a salva caii și catârii, ca să nu pierdem toate animalele.
6Astfel, și-au împărțit țara între ei pentru a trece prin ea; Ahab a mers pe o cale, singur, și Obadia a mers pe altă cale, singur.
7Și pe când Obadia era pe cale, iată, Ilie l-a întâlnit; și el l-a recunoscut și a căzut cu fața la pământ și a spus: Tu ești, domnul meu Ilie?
8Și el i-a răspuns: Eu sunt; du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici.
9Și el a spus: Cu ce am păcătuit eu, ca să dai pe servitorul tău în mâna lui Ahab, ca să mă ucidă?
10 Precum DOMNUL Dumnezeul tău trăiește, nu este națiune sau împărăție, la care domnul meu nu a trimis să te caute; și când ei spuneau: Nu este acolo; el lua un jurământ de la împărăție sau națiune, că nu te-au găsit.
11Și acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici.
12Și se va întâmpla, imediat ce eu voi pleca de la tine, că Duhul DOMNULUI te va duce nu știu unde; și astfel, când vin și îi spun lui Ahab și el nu te va găsi, că mă va ucide; dar eu, servitorul tău, mă tem de DOMNUL din tinerețea mea.
13Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeții DOMNULUI, cum am ascuns o sută de bărbați dintre profeții DOMNULUI, câte cincizeci într-o peșteră și i-am hrănit cu pâine și apă?
14Și acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici; și el mă va ucide.
15Și Ilie a spus: Precum DOMNUL oștirilor trăiește, înaintea căruia stau în picioare, în această zi mă voi arăta negreșit lui.
16Astfel Obadia a mers să îl întâlnească pe Ahab și i-a spus; și Ahab a mers să îl întâlnească pe Ilie.
17Și s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Ești tu cel care tulbură pe Israel?
18Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, în aceea că ați părăsit poruncile DOMNULUI și tu ai urmat Baalilor.
19De aceea acum, trimite și adună la mine tot Israelul pe muntele Carmel și pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.
20Astfel, Ahab a trimis la toți copiii lui Israel și a adunat profeții la muntele Carmel.
21Și Ilie a venit la tot poporul și a spus: Până când veți șchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmați-l pe el; dar dacă este Baal, atunci urmați-l pe el. Și poporul nu i-a răspuns un cuvânt.
22Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai eu, am rămas profet al DOMNULUI; dar profeții lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbați.
23Să ni se dea de aceea doi tauri; și ei să își aleagă un taur pentru ei și să îl taie bucăți și să îl pună pe lemne și să nu pună foc dedesubt; și eu voi pregăti celălalt taur și îl voi pune pe lemne și nu voi pune foc dedesubt;
24Și să chemați numele dumnezeilor voștri, iar eu voi chema numele DOMNULUI; și Dumnezeul care răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns și a zis: Bine spus.
25Și Ilie a spus profeților lui Baal: Alegeți-vă un taur și pregătiți-l întâi, pentru că voi sunteți mulți; și chemați numele dumnezeilor voștri, dar să nu puneți foc dedesubt.
26Și ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit; și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, spunând: Baale, ascultă-ne. Dar nu a fost nicio voce, nici nu a răspuns nimeni. Și săreau pe altarul care fusese făcut.
27Și s-a întâmplat la amiază, că Ilie i-a batjocorit și a spus: Strigați cu voce tare, pentru că el este dumnezeu; fie vorbește, sau urmărește ceva, sau este într-o călătorie, sau poate doarme și trebuie trezit.
28Și au strigat cu voce tare și s-au tăiat după obiceiul lor cu săbii și sulițe, până când sângele a țâșnit pe ei.
29Și s-a întâmplat, când miezul zilei a trecut și ei au profețit până la timpul oferirii sacrificiului de seară, că nu a fost nici voce, nici cineva care să răspundă, nici cineva care să dea ascultare.
30Și Ilie a spus către tot poporul: Apropiați-vă de mine. Și tot poporul s-a apropiat de el. Și el a reparat altarul DOMNULUI care era dărâmat.
31Și Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor fiilor lui Iacob, către care cuvântul DOMNULUI a venit, spunând: Israel va fi numele tău;
32Și cu pietrele a zidit un altar în numele DOMNULUI; și a făcut un șanț în jurul altarului, atât de mare încât să conțină două măsuri de sămânță.
33Și a pus lemnele în ordine și a tăiat taurul în bucăți și l-a pus pe lemne și a spus: Umpleți patru vedre cu apă și turnați-o pe ofranda arsă și pe lemne.
34Și a spus: Faceți aceasta a doua oară. Și au făcut aceasta a doua oară. Și el a spus: Faceți aceasta a treia oară. Și au făcut aceasta a treia oară.
35Și apa curgea împrejurul altarului și el a umplut de asemenea șanțul cu apă.
36Și s-a întâmplat, pe timpul ofrandei sacrificiului de seară, că profetul Ilie s-a apropiat și a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Avraam, Isaac și al lui Israel, să se cunoască în această zi că tu ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt servitorul tău și că am făcut toate aceste lucruri la cuvântul tău.
37Ascultă-mă, DOAMNE, ascultă-mă, ca acest popor să știe că tu ești DOMNUL Dumnezeu și că tu le-ai întors inima înapoi.
38Atunci focul DOMNULUI a căzut și a mistuit ofranda arsă și lemnele și pietrele și țărâna și a supt apa care era în șanț.
39Și când tot poporul a văzut aceasta, au căzut cu fețele la pământ; și au spus: DOMNUL, el este singurul Dumnezeu; DOMNUL, el este singurul Dumnezeu.
40Și Ilie le-a spus: Luați pe profeții lui Baal; să nu scape niciunul dintre ei. Și i-au luat; și Ilie i-a coborât la pârâul Chișon și i-a ucis acolo.
41Și Ilie i-a spus lui Ahab: Urcă-te, mănâncă și bea, pentru că este zgomot de ploaie mare.
42Astfel Ahab s-a urcat să mănânce și să bea. Și Ilie s-a urcat pe vârful Carmelului; și s-a plecat la pământ și și-a pus fața între genunchi,
43Și a spus servitorului său: Urcă acum, privește spre mare. Și el s-a urcat și a privit și a spus: Nu este nimic. Iar el a spus: Du-te din nou de șapte ori.
44Și s-a întâmplat a șaptea oară, că el a spus: Iată, se ridică un nor mic din mare, ca o mână de om. Iar el a spus: Urcă-te și spune lui Ahab: Pregătește-ți carul și coboară, ca să nu te oprească ploaia.
45Și s-a întâmplat între timp, că cerul s-a înnegrit cu nori și vânt și a fost o ploaie mare. Și Ahab s-a urcat în carul său și a mers la Izreel.
46Și mâna DOMNULUI a fost peste Ilie; și el și-a încins coapsele și a alergat înaintea lui Ahab la intrarea în Izreel.
Selectat acum:
1 Împărați 18: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.