De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, lama sabactani?” , adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Și îndată unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!” Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul.
Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s-au arătat multora. Sutașul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Spre seară a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului.