Ioan 4
4
Samariteanca
1Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează#Cap. 3:22,26. mai mulți ucenici decât Ioan. 2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe#Gen. 33:19; 48:22. Ios. 24:32. care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla Fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau!”, i-a zis Isus. 8– Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. – 9Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii#2Împ. 17:24. Luca 9:52,53. Fap. 10:28., într-adevăr, n-au legături cu samaritenii. – 10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă#Is. 12:3; 44:3. Ier. 2:13. Zah. 13:1; 14:8. vie.” 11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar oricui#Cap. 6:35,58. va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se#Cap. 7:38. va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” 15„Doamne”, I-a zis#Cap. 6:34; 17:2,3. Rom. 6:23. 1Ioan 5:20. femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!” 16„Du-te”, i-a zis Isus, „de-l cheamă pe bărbatul tău și vino aici!” 17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd#Luca 7:16; 24:19. Cap. 6:14; 7:40 că ești proroc. 20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta#Jud. 9:7.; și voi ziceți că în Ierusalim#Deut. 12:5,11. 1Împ. 9:3. 2Cron. 7:12. este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când#Mal. 1:11. 1Tim. 2:8. nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce#2Împ. 17:29. nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci#Is. 2:3. Luca 24:47. Rom. 9:4,5. mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh#Filip. 3:3. și#Cap. 1:17. în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24Dumnezeu#2Cor. 3:17. este Duh; și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia” (căruia I se zice Hristos); „când va veni El, are să ne#Vers. 29 spună toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu#Mat. 26:63,64. Mar. 14:61,62. Cap. 9:37, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Trezirea din Samaria
27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: 29„Veniți de vedeți un om care mi-a spus#Vers. 25 tot ce am făcut! Nu cumva este acesta Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31În timpul acesta ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea#Iov 23:12. Cap. 6:38; 17:4; 19:30 Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care#Mat. 9:37. Luca 10:2. sunt albe acum, gata pentru seceriș! 36Cine#Dan. 12:3. seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37Căci în această privință este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” 39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina#Vers. 29 mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42Și îi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine#Cap. 17:8. 1Ioan 4:14. și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43După aceste două zile Isus a plecat de acolo ca să Se ducă în Galileea. 44– Căci#Mat. 13:57. Mar. 6:1. Luca 4:24. El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria#Cap. 2:23; 3:2. sa. – 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci#Deut. 16:16. fuseseră și ei la praznic. 46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde#Cap. 2:1,11. prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-l tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48Isus i-a zis: „Dacă#1Cor. 1:22. nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți.” 49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut, el și toată casa lui. 54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
Selectat acum:
Ioan 4: EDC100
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
© Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2023
© copyright British and Foreign Bible Society and the Interconfessional Bible Society of Romania 1924, 2023
