La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să-i piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și-i căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci Daniel i-a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. A luat cuvântul și i-a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să-i dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și le-a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El îi răstoarnă și îi pune pe împărați; El le dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți; El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” După aceea Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să-i piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu-i pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, și-i voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc l-a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care-i va da împăratului tâlcuirea.” Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare să i-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care-i face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți i-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
