Daniel 2:12-38

Partajează

Daniel 2:12-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Din această cauză împăratul a fost mânios și foarte furios și a poruncit să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Și a ieșit hotărârea ca înțelepții să fie uciși; și căutau pe Daniel și pe tovarășii lui să fie uciși. Atunci Daniel a răspuns cu sfat și înțelepciune lui Arioc, căpetenia gărzii împăratului, care ieșise să ucidă pe înțelepții Babilonului; El a răspuns și a zis lui Arioc căpetenia împăratului: De ce este hotărârea de la împărat atât de grăbită? Atunci Arioc i-a făcut cunoscut lui Daniel acest lucru. Atunci Daniel a intrat și a rugat pe împărat să îi dea timp, iar el îi va arăta împăratului interpretarea. Atunci Daniel a mers la casa lui și a făcut lucrul acesta cunoscut lui Hanania, Mișael și Azaria, tovarășii lui, Ca ei să ceară îndurări de la Dumnezeul cerului referitor la această taină, ca Daniel și tovarășii lui să nu piară cu restul înțelepților Babilonului. Atunci taina i-a fost revelată lui Daniel într-o viziune de noapte. Apoi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. Daniel a răspuns și a zis: Binecuvântat fie numele lui Dumnezeu pentru totdeauna și întotdeauna, căci înțelepciunea și tăria sunt ale lui; Și schimbă timpurile și anotimpurile; îndepărtează împărați și ridică împărați; dă înțelepciune înțelepților și cunoaștere celor ce cunosc înțelegerea; Revelează lucrurile adânci și tainice; cunoaște ce este în întuneric și lumina locuiește cu el. Îți mulțumesc și te laud, Dumnezeul părinților mei, care mi-ai dat înțelepciune și tărie și mi-ai făcut cunoscut acum ceea ce noi am cerut de la tine, căci ne-ai făcut cunoscut acest lucru al împăratului. De aceea Daniel a intrat la Arioc, căruia împăratul i-a ordonat să nimicească pe înțelepții Babilonului; a mers și i-a spus astfel: Nu nimici pe înțelepții Babilonului, du-mă înaintea împăratului și voi arăta împăratului interpretarea. Atunci Arioc l-a dus în grabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a spus astfel: Eu am găsit un om dintre captivii din Iuda, care va face cunoscut împăratului interpretarea. Împăratul a răspuns și i-a zis lui Daniel, al cărui nume era Belteșațar: Ești în stare să îmi faci cunoscut visul pe care l-am văzut și interpretarea lui? Daniel a răspuns în prezența împăratului și a zis: Taina pe care împăratul a cerut-o, nu pot înțelepții, astrologii, magii, ghicitorii să o arate împăratului; Dar este un Dumnezeu în cer care revelează taine și face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce va fi în zilele de pe urmă. Visul tău și viziunile capului tău pe patul tău, sunt acestea: Cât despre tine, împărate, gândurile tale ți-au venit pe patul tău, ceea ce se va întâmpla de acum înainte; și cel ce revelează taine îți face cunoscut ce se va întâmpla. Dar cât despre mine, această taină nu îmi este revelată datorită vreunei înțelepciuni pe care o am mai mult decât vreo altă ființă, ci de dragul lor să fie făcută cunoscută împăratului interpretarea și să cunoști gândurile inimii tale. Tu împărate, ai văzut și iată, un mare chip. Acest chip mare, a cărui strălucire era măreață, a stat în picioare înaintea ta; și forma lui era înfricoșătoare. Capul acestui chip era din aur pur, pieptul și brațele lui din argint, pântecele și coapsele lui din aramă, Picioarele lui din fier, laba piciorului parte din fier și parte din lut. Tu ai privit până când o piatră tăiată, fără mâini, a lovit chipul peste picioarele lui care erau din fier și lut și le-a spart în bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul, au fost sparte în bucăți, toate împreună, și au devenit ca pleava ariilor vara; și vântul le-a dus departe, încât nu s-a găsit loc pentru ele; și piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare și a umplut întregul pământ. Acesta este visul; și vom spune interpretarea acestuia înaintea împăratului. Tu împărate, ești un împărat al împăraților, fiindcă Dumnezeul cerului ți-a dat o împărăție, putere și tărie și glorie. Și oriunde locuiesc copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului le-a dat în mâna ta și te-a făcut conducător peste toate acestea. Tu ești acest cap din aur.

Daniel 2:12-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

La auzul acestor cuvinte, împăratul s‑a mâniat și s‑a înfuriat din cale afară, poruncind să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Porunca era dată și înțelepții urmau să fie nimiciți, iar Daniel și prietenii lui erau căutați și ei ca să fie uciși. Atunci, Daniel i-a vorbit cu chibzuință și cu pricepere lui Arioc, căpitanul gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului. El i‑a zis lui Arioc, împuternicitul împăratului: „De ce a ieșit de la împărat o poruncă atât de aspră?” Atunci, Arioc i‑a spus lui Daniel ce se întâmplase, iar Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea răgaz, ca să‑i spună tâlcuirea. Daniel s‑a dus acasă și le-a făcut cunoscut acest fapt prietenilor lui, Hanania, Mișael și Azaria, ca să ceară împreună îndurarea Dumnezeului cerului cu privire la această taină și să nu piară și Daniel și prietenii lui odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Atunci, lui Daniel i s‑a descoperit taina într‑o vedenie de noapte. Și Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând: „Binecuvântat fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și soroacele, El răstoarnă împărați și ridică împărați, El le dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți. El dezvăluie adâncimi și taine, El știe ce este în întuneric și la El este sălașul luminii. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud eu, căci mi‑ai dat înțelepciune și putere și mi‑ai destăinuit ce Ți‑am cerut noi: ne‑ai dezvăluit taina împăratului.” După aceea, Daniel s‑a dus la Arioc, pe care împăratul îl pusese să‑i nimicească pe înțelepții Babilonului; s-a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i ucide pe înțelepții Babilonului! Du‑mă la împărat, și‑i voi da tâlcuirea!” Atunci, Arioc l‑a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, zicându‑i: „Am găsit între prizonierii din Iuda un om care ar putea să‑i dea împăratului tâlcuirea!” Împăratul i‑a zis astfel lui Daniel, care era numit Beltșațar: „Poți tu să‑mi spui visul și tâlcuirea lui?” Daniel i‑a răspuns împăratului: „Ce vrea împăratul să știe este o taină pe care înțelepții, descântătorii, vrăjitorii și astrologii nu vor putea să i‑o spună împăratului. Dar este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele și care i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile viitoare. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău: Pe când erai culcat, împărate, ți‑au venit în minte gânduri despre ce va fi după aceste vremuri, iar Descoperitorul Tainelor ți‑a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Și nu pentru că aș avea eu o înțelepciune mai mare decât a tuturor muritorilor mi‑a fost descoperită această taină, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, priveai și se făcea că era un chip uriaș. Chipul era măreț și de o strălucire nemaipomenită. Era ridicat înaintea ta și avea o înfățișare înfricoșătoare. Capul chipului era de aur curat, pieptul și brațele îi erau de argint, pântecele și coapsele îi erau de aramă, pulpele, de fier, iar labele picioarelor, o parte din fier și o parte din lut ars. În timp ce priveai acest chip, o piatră s‑a desprins fără ajutorul vreunei mâini omenești, a izbit picioarele de fier și lut ars ale chipului și le‑a făcut bucăți. Atunci, fierul, lutul ars, arama, argintul și aurul s‑au sfărâmat împreună și s‑au făcut ca pleava din arie vara; le‑a luat vântul și nu s‑a mai găsit nici urmă de ele. Dar piatra care lovise chipul s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul. Acesta a fost visul. Acum îi vom spune împăratului și tâlcuirea: Tu, împărate, ești împăratul împăraților, și Dumnezeul cerului ți‑a dat împărăție, putere, tărie și slavă. El ți‑a dat în mâini tot ce locuiește sub cer – oamenii, fiarele câmpului și păsările cerului – și te‑a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur!

Daniel 2:12-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să-i piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și-i căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci Daniel i-a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. A luat cuvântul și i-a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să-i dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și le-a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El îi răstoarnă și îi pune pe împărați; El le dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți; El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” După aceea Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să-i piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu-i pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, și-i voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc l-a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care-i va da împăratului tâlcuirea.” Împăratul a luat cuvântul și i-a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare să i-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care-i face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți i-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur.

Daniel 2:12-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Când a auzit regele acest răspuns, s-a mâniat. Apoi, foarte afectat de acea supărare, a dat ordin să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decizia omorârii înțelepților deja fusese scrisă; iar gărzile îi căutau atât pe Daniel cât și pe prietenii lui, ca să îi omoare. Atunci Daniel s-a apropiat cu prudență și cu discreție de Arioc – comandantul gărzilor regelui – care plecase să îi omoare pe înțelepții Babilonului. El l-a întrebat pe Arioc care era comandant în slujba regelui: „De ce este atât de dur decretul dat de rege?” Atunci Arioc i-a relatat lui Daniel ce se întâmplase. Daniel s-a dus la rege și l-a rugat să îi dea timp ca să îi spună interpretarea visului. Apoi s-a dus acasă și i-a anunțat pe prietenii lui – Hanania, Mișael și Azaria – acest lucru. El a cerut favoarea Dumnezeului cerului referitor la acest mister, pentru ca atât Daniel și prietenii lui, cât și toți ceilalți înțelepți ai Babilonului, să nu moară. Apoi, noaptea, lui Daniel i-a fost revelat acel mister într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. El a zis: „Să fie binecuvântat numele lui Dumnezeu din eternitate în eternitate; pentru că a Lui este înțelepciunea și autoritatea. El schimbă vremurile și situațiile, El destituie regi și tot El îi aduce la guvernare. Dumnezeu oferă înțelepciune înțelepților și capacitate de cunoaștere celor care înțeleg semnificația lucrurilor. El descoperă lucrurile profunde și ascunse. Știe ce există în întuneric și locuiește împreună cu lumina! Dumnezeul părinților mei, Ție Îți mulțumesc și pe Tine Te laud; pentru că mi-ai dat înțelepciune, autoritate și mi-ai revelat lucrul pe care noi Ți l-am cerut. Tu ai descoperit ce ne cere regele să îi spunem!” Apoi Daniel s-a dus la Arioc care era desemnat de rege să îi omoare pe înțelepții Babilonului; și i-a zis: „Să nu îi omori pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea regelui; și îi voi spune (atât visul, cât și) interpretarea (lui)!” Arioc s-a grăbit să îl aducă pe Daniel înaintea regelui; și i-a vorbit astfel: „Am găsit un om printre cei aduși din teritoriul numit Iuda. El poate spune regelui (atât visul, cât și) interpretarea (lui)!” Regele i-a zis lui Daniel care fusese numit și Beltșațar: „Poți tu să îmi relatezi ce am văzut în vis și apoi să îmi dai și interpretarea lui?” Daniel a răspuns regelui: „Ce îmi cere regele este un mister pe care niciun înțelept și niciun vrăjitor nu îl poate înțelege ca să îl relateze regelui. Dar există în cer un Dumnezeu care poate divulga acest secret; și astfel, El a anunțat pe regele Nabucodonosor ce se va întâmpla în următoarele zile. Acum îți voi relata visul și viziunile pe care le-ai avut în mintea ta, în timp ce stăteai culcat pe patul tău. Rege, în timp ce erai în patul tău, ți-au venit gânduri care se referă la ce se va întâmpla în viitor; și Cel care descoperă misterele, ți-a spus ce se va întâmpla. Iar mie mi s-a revelat acest mister nu pentru că am mai multă înțelepciune decât toți ceilalți oameni care trăiesc, ci pentru ca să i se ofere regelui interpretarea visului și să înțeleagă astfel gândurile inimii lui. Tu, rege, priveai; și ai văzut o statuie. Ea era de mari dimensiuni și foarte impunătoare. Stătea în picioare înaintea ta; și te făcea să îți fie frică atunci când o priveai. Capul acestei statui era din aur de cea mai bună calitate. Pieptul și brațele îi erau din argint; iar de la abdomen și până la genunchi era făcută din bronz. De la genunchi până la glezne, statuia era făcută din fier; iar degetele de la picioare erau o parte din fier și o parte din argilă. În timp ce priveai, s-a desprins o piatră fără ajutorul vreunei mâini. Ea a venit și a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de argilă, pe care le-a sfărâmat. Atunci fierul, argila, bronzul, argintul și aurul s-au făcut toate bucăți; și au ajuns ca pleava de pe terenul unde se separă ea vara de cereale atunci când ele sunt vânturate. Le-a luat vântul și nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un mare munte care a umplut tot pământul. Acesta este visul. Acum voi spune și interpretarea lui înaintea regelui. Tu, rege, ești regele regilor; pentru că Dumnezeul cerului ți-a dat un imperiu, autoritate, forță și glorie. El te-a ajutat să îi guvernezi pe oameni – oriunde locuiesc ei. Ți-a dat suficientă forță ca să ții sub control (inclusiv) animalele sălbatice de pe câmp și păsările zburătoare; și te-a făcut stăpân al tuturor. Deci tu ești capul de aur!

Daniel 2:12-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Când împăratu-a auzit Cuvintele ce le-au rostit, De-ndată el s-a mâniat Iar slugilor, porunci, le-a dat, Să-i piardă pe-nțelepții lui Din țara Babilonului. Când hotărârea a fost dată, S-a și trecut apoi, de-ndată, Grabnic, la împlinirea ei, De a-i ucide pe toți cei Cari înțelepți se dovedeau. Slujbașii tocmai căutau Pe Daniel și pe cei care, Tovarăși, Daniel îi are, Ca să îi piardă, negreșit. Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are. La Arioc, cel ce-i aflat Drept căpitan la împărat, A mers, în urmă, Daniel Și i-a vorbit în acest fel: „De ce, al nostru împărat, Așa porunci aspre, a dat?” Iar Arioc i-a și făcut, Totul, apoi, de cunoscut. Când Daniel a auzit Ceea ce i s-a povestit, S-a dus degrabă la palat, Ca să îl roage pe-mpărat, Să îi dea timp, să-l păsuiască Și visul să i-l tâlcuiască. Apoi, acasă merse el Și a vorbit cu Mișael, Precum și cu Hanania Și-asemeni cu Azaria. El le-a istorisit, îndat’, Toate pe câte le-a aflat Cerându-le la fiecare, Ca să Îl roage de-ndurare, Pe Dumnezeul cerului, Ca taina împăratului Să le-o descoperă și-astfel, Să nu piară nici Daniel Și nici cei care-l însoțeau Și cari tovarăși îi erau, Odată cu-nțelepții care Cetatea Babilon îi are. După aceea – negreșit – Taina i s-a descoperit, Lui Daniel, care-a avut O viziune și-a văzut Tot ceea ce s-a arătat În vis, marelui împărat. Vedenia ce o zărise, În timpul nopții o primise. Atunci L-a binecuvântat Pe Domnul Cel adevărat, Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului. Tocmai de-aceea, Daniel A glăsuit în acest fel: „Vreau, binecuvântat, mereu, Să fie al lui Dumnezeu Sfânt Nume! Vreau, pe veșnicie, El binecuvântat să fie! A Lui este puterea toată Și-nțelepciunea, totodată. El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El! Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină. El este Dumnezeul lor, Adică al părinților Pe care îi avusem eu. Pe El, eu Îl slujesc, mereu. Pe El, îl laud ne-ncetat! Înțelepciune, El mi-a dat Și mi-a făcut de cunoscut Lucrul pe care l-am cerut. El ne-a descoperit de-ndat’, Taina avută de-mpărat!” După aceea, Daniel, Lui Arioc, îi zise-astfel: „Nu-i pierde pe-nțelepți-aflați În Babilon! Să îi cruțați! Du-mă degrabă, la-mpărat Să-i tâlcuiesc ce a visat!” Căci Arioc era cel care Primit-a ordin să-i omoare Pe înțelepții adunați, Cari sunt în Babilon aflați. Când Arioc l-a auzit Pe Daniel cum a vorbit, În mare grabă l-a luat Și-apoi s-a dus la împărat. Se-nfățișă în fața lui Și-i zise împăratului: „Află-mpărate că, la noi, Chiar printre prinșii de război Care din Iuda au venit, Un om anume am găsit, În stare să îți deslușească Visul și să ți-l tâlcuiască!” Atuncea, Nebucadențar, Lui Daniel, zis Beltșațar, Îi spuse: „Crezi că izbutești, Visul ca să mi-l tâlcuiești? Poți să îmi spui tu, ce-am visat, Precum și ce a însemnat Visul pe care l-am avut? Poți face dar, ce ți-am cerut?” În urmă, Daniel a zis: „În ce privește al tău vis – Ceea ce ceri tu, împărate – E-o taină pe care n-o poate Pătrunde cel cei vrăjitor Sau e în stele cititor, Căci înțelepții, ce îi are Măria-ta, nu sunt în stare Să o pătrundă. E prea greu. Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat: Ți-ai măcinat a ta gândire, Cu gânduri ce sunt cu privire La vremurile viitoare, Cari după ăst timp vor apare. Cel care tainele le știe, A vrut să îți arete ție, Ce o să fie-n viitor. Dar dacă eu – biet muritor – Din a Lui parte dobândesc Putință să îți tălmăcesc Lucrul acesta, să știi bine Precum că nu se află-n mine O mult mai multă-nțelepciune, Decât pot cei vii să adune. Eu am venit – cum ai cerut – Ca să îți fac de cunoscut Lucrul pe care ți-l dorești, Din inimă, să-l deslușești. În visul pe cari l-ai avut, Un mare chip tu ai văzut. O strălucire mare-avuse Chipul, cum nu se mai văzuse. Figura înfricoșătoare, În fața ta sta, în picioare. Din aur doar, era făcut Capul pe care l-a avut Chipul acela. Pieptul lui Și-apoi brațele chipului, Doar din argint erau făcute. Pântecul, coapsele avute, Cu toate-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă, Iar materialul tuturor Fluierelor picioarelor Fusese fierul, negreșit. Către picioare ai privit Și cu uimire ai văzut Că sunt din fier, dar și din lut. Pe când la el tu ai privit, O piatră-atunci s-a dezlipit, Fără să o fi ajutat Vreo mână. Piatra s-a-ndreptat Spre chipul pe cari l-ai zărit Și cu putere i-a izbit Picioarele ce s-au făcut Parte din fier, parte din lut. Chipul acela a picat Și în bucăți s-a sfărâmat. Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut. Acesta-i firul visului Și iată tâlcuirea lui: Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție. Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat!

Daniel 2:12-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Din cauza aceasta, regele s-a mâniat și s-a înfuriat foarte mult și a spus să fie nimiciți toți înțelepții din Babilón. Când a ieșit decretul ca să fie uciși înțelepții, i-au căutat pe Daniél și pe tovarășii lui ca să-i ucidă. Atunci, Daniél s-a adresat cu înțelepciune și chibzuință lui Arióc, căpetenia gărzilor regelui care ieșise să-i ucidă pe înțelepții Babilónului. I-a răspuns și i-a zis lui Arióc, împuternicitul regelui: „De ce este atât de sever decretul regelui?”. Atunci, Arióc i-a făcut cunoscută lui Daniél hotărârea. Daniél s-a dus la rege și i-a cerut să-i dea timp și el îi va fi făcut cunoscută regelui interpretarea. Atunci, Daniél a mers acasă și le-a făcut cunoscută lui Ananía, Mișaél și Azaría, tovarășii săi, hotărârea ca să ceară îndurare de la Dumnezeul cerului cu privire la taina aceasta, pentru ca să nu fie nimiciți Daniél și tovarășii lui împreună cu restul înțelepților din Babilón. După aceea, i-a fost descoperită lui Daniél taina într-o viziune de noapte. Și Daniél l-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului. Daniél a vorbit și a spus: „Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu din veci și până-n veci, pentru că ale lui sunt înțelepciunea și puterea! El schimbă vremurile și timpurile; el îi dă jos pe regi și tot el stabilește regii; el dă înțelepciune înțelepților și cunoaștere celor care cunosc priceperea. El descoperă cele adânci și ascunse; el cunoaște ce este în întuneric și lumina locuiește cu el. Ție, Dumnezeul părinților mei, îți mulțumesc și îți aduc laudă, căci mi-ai dat înțelepciune și putere. Acum, fă-mi cunoscut ceea ce noi am cerut de la tine, pentru că tu poți să ne faci cunoscută cerința regelui!”. După aceasta, Daniél s-a dus la Arióc, pe care regele îl stabilise ca să-i nimicească pe înțelepții din Babilón; a mers și i-a zis așa: „Nu-i omorî pe înțelepții din Babilón, ci du-mă înaintea regelui și eu îi voi face cunoscută regelui interpretarea!”. Apoi, Arióc l-a dus în grabă pe Daniél înaintea regelui și i-a vorbit astfel: „Am găsit un bărbat iudeu. Dintre cei captivi, care îi va face cunoscută regelui interpretarea”. Regele i-a răspuns și i-a zis lui Daniél, al cărui nume era Beltșațár: „Ești tu capabil să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut și interpretarea lui?”. Daniél a răspuns și i-a zis regelui: „Taina pe care regele o cere nu pot să i-o facă cunoscută regelui înțelepții, astrologii, magii și ghicitorii. Dar este un Dumnezeu în cer care revelează tainele și poate să facă cunoscut regelui Nabucodonosór ce va fi la sfârșitul zilelor. Visul tău și viziunile avute când erai cu capul pe patul tău sunt acestea: ție, rege, când erai în patul tău, ți s-au ridicat gândurile cu privire la ceea ce va fi după acestea. Revelatorul tainelor ți-a făcut cunoscut ce va fi. Cât despre mine, nu pentru înțelepciunea pe care aș avea-o mai mult decât toți cei vii mi-a fost descoperită taina, ci pentru ca să fie făcută cunoscută regelui interpretarea și ca să cunoști gândurile inimii tale. Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreață. El stătea înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Acest chip avea capul din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecele și coapsele, din bronz, gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – a lovit chipul la picioarele care erau din fier și din lut și le-a zdrobit. Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul și au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt și nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. Acesta este visul și interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. Tu, rege, ești regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ți-a dat domnia, puterea, tăria și gloria. Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului și păsările cerului le-a pus în mâna ta și tu stăpânești peste toate. Tu ești capul care era din aur.

Daniel 2:12-38 Noua Traducere Românească (NTR)

Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat și, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să-i omoare. Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. El l-a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“. Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și i-a înștiințat pe prietenii săi, Hanania, Mișael și Azaria, cu privire la lucrul acesta, pentru ca ei să ceară milă din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la această taină, astfel încât Daniel și prietenii lui, împreună cu restul înțelepților Babilonului, să nu piară. Noaptea, taina i-a fost descoperită lui Daniel într-o vedenie. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, căci ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările, El răstoarnă și ridică împărați, El dă înțelepciune înțelepților și cunoștință – celor pricepuți. El descoperă lucrurile adânci și ascunse; El știe ce se află în întuneric și cu El locuiește lumina. Ție, Dumnezeul strămoșilor mei, Îți aduc mulțumire și laudă, căci mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ți l-am cerut, descoperindu-ne ceea ce ne cere împăratul!“. După aceste lucruri, Daniel s-a dus la Ariok, cel numit de împărat să-i omoare pe înțelepții Babilonului; s-a dus la el și i-a zis astfel: „Nu-i omorî pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și-i voi spune interpretarea!“. Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit astfel: ‒ Am găsit un om, printre exilații lui Iuda, care poate face cunoscută împăratului interpretarea! Împăratul i-a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltșațar: ‒ Poți tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis și să-mi dai și interpretarea lui? Daniel a răspuns împăratului: ‒ Ceea ce împăratul cere este o taină pe care niciun înțelept, niciun descântător, niciun vrăjitor și niciun ghicitor n-o poate dezvălui împăratului. Dar este în Ceruri un Dumnezeu Care dezvăluie tainele și El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău. Ție, împărate, pe când erai în patul tău, ți-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor și Cel Ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce va fi. Cât despre mine, taina aceasta mi-a fost descoperită nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului și să înțeleagă gândurile inimii sale. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare și de o strălucire nemaiîntâlnită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea ei era înspăimântătoare. Capul acestei statui era din aur pur, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz. Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de lut și le-a sfărâmat. Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul au fost sfărâmate împreună și au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul și nicio urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul. Acesta este visul; acum voi spune și interpretarea lui înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat o împărăție, putere, măreție și glorie. El ți-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ți-a dat fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate. Tu ești deci capul de aur!

Daniel 2:12-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți! El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur!