Marcu 12
12
Parabola viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Lc. 20:9-19)
1Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o groapă pentru teasc#12:1 nt Termenul ὑπολήνιον se referă la o groapă săpată pentru așezarea teascului de vin și pentru colectarea mustului (BDAG 1039, s.v. ὑπολήνιον). și a zidit un turn. Apoi a arendat-o unor lucrători și a plecat într-o călătorie. 2La timpul potrivit a trimis un slujitor la lucrători ca să primească de la ei din roadele viei. 3Aceștia l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4A trimis din nou la ei un alt slujitor; și pe acesta l-au rănit la cap și l-au tratat cu dispreț. 5A mai trimis pe un altul, iar pe acesta l-au omorât. Apoi, a trimis pe mulți alții: pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. 6Mai avea încă unul, un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis și pe el la ei, zicându-și: «Pe fiul meu îl vor respecta!» 7Dar lucrătorii aceia au vorbit între ei: «Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră!» 8L-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie. 9Așadar, ce va face stăpânul viei? Va veni și-i va nimici#12:9 nt Spre deosebire de verbul ἀποκτείνω, a omorî, folosit în versetele 5, 7 și 8, Marcu folosește aici verbul ἀπόλλυμι, a nimici, a distruge, care poate însemna și a omorî. pe lucrători, iar via o va da altora. 10Oare nici această Scriptură n-ați citit-o:
Piatra pe care au respins-o zidarii
a ajuns să fie piatra din capul unghiului;
11De la Domnul a fost#12:11 nt Lit. s-a întâmplat. lucrul acesta
Și este minunat în ochii noștri?”#12:11 Ps. 118:22-23.
12Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulțimea de oameni; căci știau că împotriva lor spusese El parabola. Așa că L-au lăsat și au plecat.
Tributul plătit Cezarului
(Mt. 22:15-22; Lc. 20:20-26)
13Au trimis la El pe câțiva dintre farisei și irodieni#12:13 nc Vezi nota de la 3:6. ca să-L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că ești demn de încredere și că nu cauți să fii pe placul nimănui#12:14 nt Lit. nu-ți pasă de nimeni, în sensul de a-i păsa de reacția oamenilor la ce spune El.; știm că nu cauți la fața oamenilor, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? Să-l plătim sau să nu-l plătim?” 15Dar El, cunoscându-le ipocrizia, le-a zis: „De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-Mi un dinar să-l văd!” 16Și ei I-au adus. Isus#12:16 nt Lit. El. Referentul gramatical Isus a fost introdus pentru claritate. i-a întrebat: „Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?” Și ei au răspuns: „Ale Cezarului!” 17Atunci, Isus le-a zis: „Dați Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.
Saducheii și învierea
(Mt. 22:23-33; Lc. 20:27-40)
18Au venit la El saducheii#12:18 nc Reprezentanții aristocrației sacerdotale iudaice care își derivă numele de la preotul Țadoc (sau Sadok) din timpul lui David. Erau servili față de autoritatea romană și simpatizanți ai elenismului. Nu credeau în îngeri și înviere. Erau rivalii fariseilor și ostili lui Isus care, ca și fariseii, vorbea despre îngeri și înviere. Respingeau tradiția orală a fariseilor (mai târziu fixată în scrierile talmudice), fiind loiali doar Legii scrise (Torá she bihtav)., care spun că nu este înviere, și L-au întrebat: 19„Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele cuiva moare și lasă în urma lui o soție fără copii#12:19 nt Lit. o soție și nu lasă vreun copil., s-o ia fratele lui de soție și să-i ridice urmași fratelui său.#12:19 ne Legea leviratului, conform Dt. 25:5-6. 20Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să lase urmași. 21Apoi a luat-o al doilea, dar a murit și el fără să lase urmași. La fel a făcut și al treilea. 22Și cei șapte nu au lăsat urmași. În urma tuturor, a murit și femeia. 23La înviere, [când vor învia]#12:23 ct Cele mai importante mss nu conțin aceste cuvinte. Vezi Lc. 20:33., a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție!” 24Isus le-a zis: „Oare nu tocmai din cauza aceasta vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Fiindcă, atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura#12:25 nt Lit. nu se însoară, un prezent cu valoare de viitor. La fel și cu următoarele două verbe din acest verset., nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26Iar cu privire la faptul că morții vor învia#12:26 nt Lit. învie, un verb intranzitiv, la prezent, dar cu valoare de viitor. Pentru forma pasivă pe care o ia verbul intranzitiv ἐγείρω, vezi BDAG 272, s.v. 7., n-ați citit în cartea lui Moise despre rug, cum Dumnezeu i-a vorbit zicându-i: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!#12:26 Ex. 3:6, 15-16.»? 27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Rău vă rătăciți!”
Porunca cea mare
(Mt. 22:34-40; Lc. 10:25-28)
28Unul dintre cărturari a venit la El și, auzindu-i discutând și văzând că le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este cea dintâi#12:28 ne Adjectivul πρώτη („cea dintâi”) trebuie înțeles în sensul importanței. Este puțin probabil ca acest cărturar să fi îndrăznit să-L testeze pe Isus în privința unor cunoștințe elementare, cum ar fi ordinea celor zece porunci. dintre toate poruncile?” 29Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este: «Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!#12:29 Dt. 6:4. 30Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, cu toată mintea#12:30 nt Sau gândirea; sau puterea de a înțelege. ta și cu toată puterea ta!»#12:30 Dt. 6:5.
31Iar cea de-a doua este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!»#12:31 Lev. 19:18. Altă poruncă mai mare decât acestea nu există!” 32Cărturarul i-a zis: „Bine ai vorbit, Învățătorule, după adevăr, că El este Unul Singur și că nu este altul în afară de El#12:32 Dt. 6:4; 4:35.; 33și că a-L iubi pe El din toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai presus decât toate arderile de tot și toate jertfele.” 34Văzând cât de înțelept a răspuns, Isus i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu!” Și nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună vreo întrebare.
Al cui fiu este Cristosul?
(Mt. 22:41-46; Lc. 20:41-44)
35În timp ce-i învăța pe oameni în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Cristos este fiul lui David? 36David însuși a spus prin Duhul Sfânt:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»#12:36 Ps. 110:1.
37David însuși Îl numește Domn; atunci, cum este El fiul lui?” Și marea mulțime Îl asculta cu plăcere.
Acuze aduse cărturarilor
(Mt. 23:1-36; Lc. 20:45-47)
38În învățătura Lui, El mai spunea: „Feriți-vă de cărturarii cărora le place să umble în robe lungi#12:38 nc Îmbrăcăminte prin care erau identificați cei din clasele sociale superioare. și să fie salutați în piețe, 39să ocupe scaunele din față în sinagogi și locurile de cinste la mese. 40Cu nesaț mănâncă averea#12:40 nt Lit. casele, o metonimie pentru avere sau proprietate. Vezi BDAG 695, οἰκία 1.a. văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o și mai aspră#12:40 nt Lit. peste măsură. BDAG 806, s.v. περισσότερος, recomandă aici „a more severe punishment” („o mai aspră pedeapsă”). pedeapsă.”
Darul văduvei
(Lc. 21:1-4)
41Așezându-Se în fața vistieriei#12:41 nc Termenul γαζοφυλάκιον pare să se refere aici, nu la trezoreria Templului, ci la un punct de colectare a darurilor de bună voie pentru Templu. În conformitate cu descrierea din Mișna Shekalim 6, în incinta Templului erau instalate 13 astfel de puncte de colectare, în formă de pâlnie. Contribuțiile vărsate în aceste pâlnii receptoare mergeau direct în trezoreria Templului. Întrucât fiecare din acest punct reprezenta vistieria Templului, termenul „vistierie” poate fi aplicat fiecărui punct de colectare a darurilor benevole., Isus privea cum mulțimea punea bani în vistierie. Mulți bogați puneau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus doi bănuți#12:42 nc Gr. două lepta (λεπτὰ δύο). Leptonul (λεπτόν) era cea mai mică monedă grecească de cupru, a cărei valoare era echivalentă cu a suta parte dintr-o drahmă., care făceau cât un codrant#12:42 nc Monedă romană de cupru de mică valoare care, în primul secol creștin, echivala cu 1/64 dintr-un dinar.. 43El i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie. 44Căci toți au pus din îndestularea lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
Selectat acum:
Marcu 12: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
