Luca 18

Parabola despre văduvă și judecător

1Apoi le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuie să se roage totdeauna și să nu descurajeze. 2El le-a spus: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă care venea mereu#18:3 nt Adverbul „mereu” a fost inserat în propoziție pentru a pune în evidență aspectul iterativ al imperfectului ἤρχετο, continua să vină. la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate față de acuzatorul#18:3 nt Sau dușmanul. Vezi BDAG 88, s.v. ἀντίδικος 2. meu!» 4Pentru o vreme, n-a vrut. După aceea, și-a zis: «Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem și nici de oameni nu mă rușinez, 5pentru că văduva aceasta mă necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină și să mă bată la cap!#18:5 nt Sau să mă hărțuiască. Lit. să mă lovească sub ochi (= să-mi învinețească ochiul).»” 6Și Domnul a zis: „Auziți ce spune judecătorul nedrept! 7Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă la El zi și noapte? Oare-i va face să aștepte? 8Vă spun că le va face dreptate în grabă. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?”

O parabolă despre farisei și vameși

9Pentru unii care se credeau drepți și-i disprețuiau pe ceilalți, a mai spus și această parabolă: 10„Doi oameni au urcat la Templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș. 11Fariseul stătea în picioare#18:11 nt Cuvintele imediat următoare πρὸς ἑαυτόν pot fi asociate cu verbul „a sta în picioare”, rezultând traducerea: stătea în picioare de unul singur și se ruga astfel (ESV). și se ruga către sine#18:11 ne Rugăciunea către sine nu este neapărat una fără cuvinte. Este, mai degrabă, o rugăciune care nu este direcționată spre Dumnezeu (πρὸς Θεὸν) decât de pe buze. Este rugăciunea făcută de ochii lumii, rostită ca să fie auzită de trecători. Traducerea lui πρὸς ἑαυτόν cu în sinea lui face trimitere la o rugăciune fără cuvinte.: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână#18:12 nc Legea cerea o singură zi de post pe an – Ziua ispășirii. și dau zeciuială din tot ceea ce câștig.» 13Dar vameșul stătea departe și nu voia nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept#18:13 nt Sau se văieta. și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Vă spun că mai degrabă acesta a plecat acasă îndreptățit, decât celălalt. Pentru că oricine se înalță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat!”

Isus și copilașii

(Mt. 19:13-15; Mc. 10:13-16)

15Aduceau la El chiar și copilași#18:15 nt Termenul βρέφος se referă la un copil sugar, cu vârsta de până la 2 ani. ca să Se atingă#18:15 nt Verbele „a atinge” și „a-și pune mâinile” sunt folosite interschimbabil atunci când subiectul acțiunii este Isus. Scopul „atingerii” era primirea unei binecuvântări. de ei. Când au văzut însă ucenicii, îi mustrau pe cei ce-i aduceau. 16Atunci Isus, chemându-i la Sine, a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca ei este Împărăția lui Dumnezeu. 17Adevărat vă spun: cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip#18:17 nt Afirmația categorică „cu niciun chip” este rezultatul dublei negări în limba greacă, prin asocierea celor două particule negative (οὐ μή). nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

(Mt. 19:16-30; Mc. 10:17-31)

18Un mai-mare L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19Isus i-a răspuns: „De ce Mă numești «bun»? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. 20Cunoști poruncile: să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!”#18:20 Ex. 20:12-16; Dt. 5:16-20. 21El I-a zis: „Am păzit toate acestea din tinerețe#18:21 ct Unele mss conțin: tinerețea mea. În iudaism, vârsta de 13 ani era vârsta la care un om era considerat responsabil și i se cerea respectarea Legii.!” 22Când a auzit Isus aceasta, i-a zis: „Un singur lucru îți mai lipsește: Vinde tot ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri! Apoi, vino și urmează-Mă!” 23Când el a auzit aceste cuvinte s-a întristat, căci era foarte bogat.

24Privindu-l, Isus [S-a mâhnit și]#18:24 ct Unele mss omit cuvintele din paranteză. Așezarea lor în paranteză indică incertitudine cu privire la autenticitatea lor. a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății#18:24 nt Spre deosebire de κτῆμα (proprietăți mai ales sub formă de terenuri, Mc. 10:22), substantivul χρῆμα, folosit aproape întotdeauna la plural, ca și aici, se referă la bani și bogății, în general. Vezi BDAG 1089, s.v. χρῆμα 1.! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă#18:25 ct În loc de κάμηλον, pentru o cămilă, unele mss conțin κάμιλον, pentru o frânghie (de ancorat corăbii; vezi BDAG 506, s.v. κάμιλος). prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Cei care L-au auzit s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27El a zis: „Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.” 28Atunci Petru I-a zis: „Iată, noi am lăsat totul#18:28 nt Lit. ale noastre. Având în vedere faptul că „ale noastre” (ἴδια) include familie, proprietăți, servicii, relații etc. (vezi BDAG 467, s.v. ἴδιος 4.b), pronumele nehotărât „totul” acoperă toate aspectele enumerate. și Te-am urmat!” 29El le-a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau soție sau frate sau părinți sau copii, de dragul Împărăției lui Dumnezeu, 30și să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.”

A treia anunțare a morții și învierii Sale

(Mt. 20:17-19; Mc. 10:32-34)

31Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim și acolo se vor împlini toate cele scrise de profeți despre Fiul Omului. 32Căci va fi dat în mâinile neamurilor, va fi batjocorit, insultat și scuipat. 33Și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, însă a treia zi va învia.” 34Dar ei n-au înțeles nimic din toate acestea; cuvântul acesta le era ascuns și nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea unui orb lângă Ierihon

(Mt. 20:29-34; Mc. 10:46-52)

35În timp ce se apropia de Ierihon, un orb stătea pe marginea drumului și cerșea. 36Când a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce ar putea fi aceasta. 37I-au spus că trece Isus din Nazaret. 38Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, El l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ți fac?” El a răspuns: „Doamne, să-mi capăt vederea!” 42Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat!”#18:42 ne Verbul σώζω (a salva, a scăpa, a izbăvi) trebuie înțeles aici ca făcând referire la restaurarea vederii. Isus pronunță vindecarea folosind un verb la trecut („te-a vindecat”), apoi ea are loc „îndată” (v. 43). 43Îndată, el și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Și tot poporul, când a văzut, a dat laudă lui Dumnezeu.

Selectat acum:

Luca 18: NTSBR

Evidențiere

Partajează

Copiază