Ioan 12
12
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr#12:1 ct Unele mss adaugă: care a murit. pe care El#12:1 nt Lit. Isus. Modificat pentru a evita apariția redundantă a numelui Isus. îl înviase din morți. 2I-au pregătit, deci, o cină, iar Marta slujea. Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3Atunci Maria a luat o litră#12:3 nc Litra (gr. λίτρα; lat. libra) este o unitate de măsură de capacitate și greutate egală cu 327 grame. de parfum de nard pur#12:3 nt Cu toate că originea adjectivului πιστική este obscură, se pare că acesta este derivat din πίστις, însemnând demn de crezare. În lit. extrabiblică are sensul de pur, genuin, nediluat., foarte costisitor, a uns picioarele lui Isus și I le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis#12:4 nt Lit. zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: 5„De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari#12:5 nc Câștigul pe un an al unui lucrător din acea perioadă. Un dinar era echivalentul unei zile de muncă., iar banii să fi fost dați săracilor?” 6Zicea lucrul acesta nu pentru că îi păsa lui de săraci, ci pentru că era un hoț și, având punga#12:6 nt Termenul γλωσσόκομον apare în NT numai aici și în 13:29, având sensul de pungă de bani. la el#12:6 ne În sensul că Iuda era casierul grupului de ucenici., fura#12:6 nt Verbul βαστάζω, tradus aici cu a fura din, are sensul de a lua pe nesimțite, puțin câte puțin, dintr-un întreg (BDAG 171, s.v. βαστάζω 3b). din ce se punea în ea. 7Atunci Isus a zis: „Las-o să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele!#12:7 nt ne Sau Las-o în pace, (ea a intenționat) ca să-l păstreze… În cazul în care acesta a fost și scopul cu care Maria a păstrat parfumul, acțiunea ei de a-I unge picioarele lui Isus poate fi înțeleasă ca fiind una proleptică, deci simbolică. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.”#12:8 (7-8) ct Câteva mss omit integral v. 8 (D itd syrs) sau doar o parte din el (𝔓75 892s). Un mss (250) omite integral v. 7-8.
Complot împotriva lui Lazăr
9O mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit, nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. 10Dar preoții de seamă s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr, 11pentru că, din cauza lui, mulți iudei îi părăseau și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:1-11; Mc. 11:1-11; Lc. 19:28-40)
12A doua zi, marea mulțime de oameni care a venit la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmier, I-a ieșit în întâmpinare și striga:
„Osana!#12:13 nt Cuvântul „Osana” este de origine ebraică (hoshyanna) și a avut inițial înțelesul „Salvează-ne, te rugăm!” Ulterior a căpătat conotația unei exclamații de laudă, similară termenului Aleluia!, fiind folosită în timpul sărbătorilor religioase iudaice și, mai târziu, în închinarea creștină. Adresată aici lui Isus, exclamația echivalează cu o recunoaștere a mesianității Sale.
Binecuvântat este Cel ce vine
în Numele Domnului,#12:13 Ps. 118:25-26.
Regele lui Israel!”
14Isus a găsit un măgăruș și a șezut pe el, după cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Sionului!#12:15 ne Fiică a Sionului este un idiom pentru locuitorii Ierusalimului.
Iată, Regele tău vine,
șezând pe mânzul unei măgărițe!”#12:15 Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar când Isus a fost proslăvit, și-au adus aminte că despre El fuseseră scrise acestea și că ei#12:16 nt Cu referire la oamenii care L-au aclamat pe Isus. le făcuseră pentru El. 17Așadar, mulțimea care era cu El când#12:17 ct Unele mss conțin ὅτι, că, în loc de ὃτε, când, schimbând sensul frazei, după cum urmează: Așadar, mulțimea care era cu El mărturisea că El l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți mărturisea despre El. 18De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, fiindcă auzise că a făcut acest semn. 19Atunci fariseii au zis unii către alții: „Vedeți că nu câștigați nimic? Iată că lumea s-a dus după el!”
Isus vorbește despre moartea Sa
20Printre cei care s-au suit la sărbătoare ca să se închine erau și niște greci#12:20 nc Prozeliți greci sau „temători de Dumnezeu”, cunoscuți ca „prozeliți pe jumătate”.. 21Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!” 22Filip s-a dus#12:22 nt Lit. se duce, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Toate verbele din v. 22 sunt în original la prezent. și i-a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus. 23Isus le-a răspuns: „A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, el rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cine își iubește viața o va pierde#12:25 nt Lit. o pierde, un prezent cu valoare de viitor. și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viață veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze! Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
Fiul Omului trebuie să fie înălțat
27Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: «Tată, scapă-Mă de ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns la ceasul acesta! 28Tată, proslăvește-Ți Numele!#12:28 ct Unele mss conțin: Tată, proslăvește-Ți Fiul!” Atunci s-a auzit#12:28 nt Lit. a venit. Modificat pentru o exprimare corectă în limba română. un glas din cer: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” 29Mulțimea care stătea acolo și a auzit a zis: „A fost un tunet!” Alții au zis: „I-a vorbit un înger!” 30Isus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi! 31Acum are loc judecata acestei lumi. Acum va fi aruncată afară căpetenia#12:31 ne Cu referire la Satan. lumii acesteia. 32Iar Eu, când va fi să fiu înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.” 33Zicea aceasta arătând prin ce fel de moarte urma să moară. 34Atunci mulțimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veci!#12:34 ne Probabil o aluzie la Ps. 89:36-37 sau 110:4. Cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35Isus le-a zis: „Lumina mai este printre voi încă puțină vreme. Umblați până mai aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe unde merge. 36Cât aveți Lumină, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii!” Isus a spus aceste cuvinte și, după ce a plecat, S-a ascuns de ei.
Necredința iudeilor
37Cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El, 38pentru a se împlini cuvântul pe care l-a spus profetul Isaia#12:38 nt Lit. cuvântul profetului Isaia, pe care l-a spus. Modificat pentru o exprimare corectă în limba română.:
„Doamne, cine a crezut
mesajul#12:38 nt Lit. ceea ce a auzit de la noi. Modificat din rațiuni stilistice. nostru?
Și cui i s-a descoperit brațul Domnului?”#12:38 Is. 53:1.
39De aceea nu puteau ei să creadă, pentru că Isaia a mai spus:
40„Le-a orbit ochii
și le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să-i vindec.”#12:40 Is. 6:10.
41Isaia a spus acestea pentru că#12:41 ct Unele mss conțin: când, în loc de pentru că. a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42Totuși, chiar și dintre mai-marii#12:42 ne Posibil cu referire la membrii Sinedriului, întrucât și Nicodim este numit „mai-mare al iudeilor” (ἄρχων, 3:1). iudeilor, mulți au crezut în El dar, din cauza fariseilor, nu au mărturisit, ca nu cumva să fie dați afară din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava de la oameni#12:43 nt Ambele genitive, τῶν ἀνθρώπων și τοῦ Θεοῦ, trebuie înțelese ca genitive ale originii. decât slava de la Dumnezeu.
Judecata făcută de cuvântul lui Isus
44Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a trimis. 45Și cel ce Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel ce M-a trimis. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Și, dacă cineva aude cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am rostit, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n-am vorbit de la Mine, ci Însuși Tatăl, Cel ce M-a trimis, Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Așadar, cuvintele pe care le spun Eu, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Selectat acum:
Ioan 12: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
