Faptele apostolilor 7
7
Cuvântarea lui Ștefan
1Marele preot l-a întrebat: „Așa stau lucrurile”? 2Ștefan#7:2 nt Lit. el. Pronumele a fost înlocuit cu referentul gramatical, întrucât numele lui Ștefan nu mai apăruse în text din 6:9., însă, a răspuns: „Fraților și părinților#7:2 nt Lit. Bărbaților, frați și părinți…, ascultați! Dumnezeul slavei i S-a arătat părintelui nostru Avraam pe când se afla în Mesopotamia, mai înainte chiar de a locui în Haran, 3și i-a zis: «Ieși din țara ta și dintre rudeniile tale și du-te acum în țara pe care ți-o voi arăta.»#7:3 Gen. 12:1. 4Atunci, ieșind din țara caldeenilor, el s-a așezat în Haran. După moartea tatălui său, Dumnezeu#7:4 nt Lit. El. Modificat pentru claritate. l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum. 5Și nu i-a dat în ea o moștenire, nici măcar o palmă de pământ#7:5 nt Lit. nici măcar cât lungimea unui picior. Modificat pentru asimilarea expresiei corespunzătoare în limba română., ci i-a promis, pe când nu avea niciun copil, că i-o va da în stăpânire lui și urmașilor lui după el. 6Așa a spus Dumnezeu, că sămânța lui va fi străină în țara altcuiva și că o vor înrobi și asupri patru sute de ani. 7«Dar pe neamul la care vor sluji ei ca robi, Eu îl voi judeca, a zis Dumnezeu; dar după aceea ei vor ieși de acolo și-Mi vor sluji Mie în locul acesta.»#7:7 (6-7) Gen. 15:13-14. 8Și i-a dat legământul circumciziei; și astfel l-a născut pe Isaac și l-a circumcis când avea opt zile#7:8 nt Lit. în ziua a opta. Modificat pentru claritate, întrucât cititorul neinițiat în Legea mozaică nu va înțelege că „ziua a opta” este a opta zi de la nașterea băiatului. și Isaac pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9Iar patriarhii, fiind invidioși pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el 10și l-a scăpat din toate necazurile lui. El i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt și peste toată casa lui. 11A venit, însă, o foamete peste întreg Egiptul și peste Canaan și un mare necaz; părinții noștri nu găseau hrană. 12Când a auzit Iacov că sunt grâne#7:12 nt Substantivul σιτίον (dimin. a lui σῖτος) la singular este un termen generic pentru cerealele care sunt comestibile și se folosește mai cu seamă pentru grâu. La plural (σιτία), așa cum apare aici, înseamnă pâine, hrană, provizii, grâne sau cereale (Abbott-Smith, MGLNT, 407, s.v. σιτίον; cf. BDAG, 925, s.v. σιτίον). în Egipt, i-a trimis pe părinții noștri acolo#7:12 nt Adverbul de loc acolo a fost adăugat pentru claritatea textului. prima dată. 13Când s-au dus a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut#7:13 nt Lit. a fost făcut cunoscut, verbul fiind la diateza pasivă. Traducerea la diateza reflexivă a verbului este în acord cu narațiunea biblică. fraților săi, iar Faraon a ajuns să cunoască familia lui Iosif#7:13 nt Lit. familia lui Iosif a fost cunoscută de Faraon. Modificarea s-a făcut pentru un plus de cursivitate a textului.. 14Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov și întreaga familie, șaptezeci și cinci de suflete de tot. 15Și Iacov a coborât#7:15 ne Coborârea în Egipt se referă, probabil, la diferența de altitudine dintre ținutul muntos din jurul Sihemului și câmpia Nilului. în Egipt și acolo au murit#7:15 nt Adverbul de loc acolo a fost adăugat pentru claritatea textului. el și părinții noștri. 16Dar au fost strămutați la Sihem și așezați în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint#7:16 Gen. 23:16. de la fiii lui Hemor, în#7:16 ct Unele mss conțin: al lui Sihem, adică tatăl lui Sihem (cf. Gen. 33:19; 34:2, 4, 6). Sihem.
17Dar, pe măsură ce se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul creștea și se înmulțea#7:17 nt ne În gr. avem a crescut și s-a înmulțit, verbele fiind la aorist. Întrucât acțiunea celor două verbe este continuă, desfășurându-se pe o perioadă foarte îndelungată, este necesar să traducem cu imperfectul, un timp verbal care exprimă această continuitate. Forma creștea și se înmulțea cu privire la un popor pare a fi pleonastică, dar este posibil ca Ștefan să fi făcut referire la un alt gen de creștere decât cea numerică. în Egipt, 18până când s-a ridicat un alt rege#7:18 (17-18) Ex. 1:7-8. care nu-l cunoscuse pe Iosif.#7:18 ct Unele mss adaugă: în Egipt. 19Acesta, purtându-se cu viclenie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștri, făcându-i să-și abandoneze nou-născuții, ca să nu mai trăiască. 20În vremea aceea, s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. Trei luni a fost crescut#7:20 nt Mai multe versiuni în limba română traduc verbul ἀνατρέφω cu „a hrăni”. Același verb apare însă în versetul următor unde fiica lui Faraon „l-a crescut” (ἀνεθρέψατο) pe Moise ca pe propriul fiu. Devine clar că și în v. 20 verbul trebuie să aibă un sens mai general decât cel de „a hrăni” – mai precis, a crește (cf. Lc. 4:16; Fa. 22:3). în casa tatălui său 21dar, când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe fiul ei. 22Moise a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
23Dar, când a împlinit patruzeci de ani, i s-a născut în inimă dorința#7:23 nt După BDAG (58, s.v. ἀναβαίνω 2), construcția ἀνέβη ἐπὶ τὴν καρδίαν αὐτοῦ este semitică și ar trebui tradusă prin „i-a venit în gând”, inima fiind considerată organul gândirii. Totuși, având în vedere faptul că verbul ἀναβαίνω poate avea și sensul figurat de „a (se) naște” (vezi Thayer’s Greek Lexicon, 2011, ediția online) și că și în limba română, ca și în ebraică sau greacă, atribuim inimii anumite gânduri, cum ar fi îndoieli (vezi Lc. 24:38) sau dorințe, considerăm că traducerea „i s-a născut în inimă dorința” reflectă mai bine pornirea lui Moise, decât construcția „i-a venit în gând”. de a-și vizita frații, pe fiii lui Israel. 24Văzând pe unul dintre ei căruia i se făcea o nedreptate, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. 25El socotea că frații săi vor fi înțeles că prin el#7:25 nt Lit. prin mâinile lui, un idiom semitic. le va da scăpare Dumnezeu, dar ei n-au înțeles. 26În ziua următoare s-a apropiat de doi#7:26 nt Adăugirea era necesară pentru claritate. Contextul arată clar că cei care se certau erau doi la număr (v. 27). care se certau și i-a îndemnat la pace, spunându-le: «Oameni buni#7:26 nt Lit. Bărbaților! Am considerat, însă, că echivalentul românesc „Oameni buni!” exprimă mai bine tonul cu care Moise li se adresează acestor israeliți. În limba română, traducerea „Bărbaților, voi sunteți frați! …” lasă impresia că Moise îi admonestează pentru faptul că, deși sunt bărbați (ex. maturi), tot nu înțeleg că ar trebui să trăiască în armonie., voi sunteți frați! De ce vă faceți rău unul altuia?» 27Dar cel care îl vătăma pe semenul său l-a împins pe Moise#7:27 nt Lit. pe el. Introducerea referentului gramatical Moise este necesară pentru claritate. spunându-i: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? 28Nu cumva#7:28 nt Când particula negativă μὴ stă pe lângă un verb la modul indicativ, ea introduce o situație ipotetică (W.D. Chamberlain, An Exegetical Grammar of the Greek New Testament, Grand Rapids, Baker Book House, 1984, p. 159). vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?» 29Auzind vorba aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde i s-au născut#7:29 nt Lit. unde a născut. doi fii.
30După ce au trecut alți patruzeci de ani, un înger i s-a arătat în deșertul Muntelui Sinai, în flacăra unui rug#7:30 nt Gr. βάτος, mărăcine, tufiș, rug de mure. aprins#7:30 nt Lit. în flacăra de foc a unui rug.. 31Văzând rugul, Moise s-a mirat de acea priveliște#7:31 (30-31) Ex. 3:2-3. și, apropiindu-se ca s-o privească, a auzit#7:31 nt Lit. a fost, s-a întâmplat. Modificat pentru o exprimare corectă în limba română. glasul Domnului: 32«Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.» Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. 33Însă Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare#7:33 nt Lit. dezleagă-ți încălțămintea picioarelor. Este, însă, echivalentul scoaterii încălțămintei, întrucât sandalele purtate în acea vreme erau legate cu niște curele de gleznă., căci locul pe care stai este pământ sfânt. 34Iată, am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt, am auzit geamătul lui și M-am coborât ca să-l scot de acolo#7:34 (31-34) Ex. 3:4-10.. Acum, vino să te trimit în Egipt.»#7:34 nt Adverbul circumstanțial de loc este cerut de verbul „a scoate”. 35Pe acest Moise pe care ei l-au respins spunându-i: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?»#7:35 Ex. 2:14., pe acesta Dumnezeu l-a trimis conducător și eliberator, prin îngerul#7:35 nt Lit. prin mâna îngerului. Un idiom semitic. care i se arătase în rug. 36El i-a scos din Egipt, făcând minuni și semne în țara Egiptului,#7:36 Ex. 7:3. la Marea Roșie și în deșert, timp de patruzeci de ani. 37Acesta este Moise care a spus copiilor lui Israel: «Un profet ca mine va ridica Dumnezeu din mijlocul fraților tăi.» 38Acesta este cel care, fiind în adunarea din pustie cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii pe care să ni le dea nouă. 39Părinții noștri n-au vrut să asculte de el, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt, 40spunându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului.» 41Și în acele zile au făcut chipul unui vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. 42Dar Dumnezeu s-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine oștirii cerului#7:42 ne Adică astrelor cerului cărora se închinau unii păgâni., așa cum stă scris în Cartea Profeților:
«Mi-ați adus voi Mie animale înjunghiate și jertfe,
timp de patruzeci de ani în pustiu, o, casă a lui Israel?
43Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului Refan,
chipurile pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor.
Vă voi strămuta dincolo de Babilon.»#7:43 Amos 5:25-27.
44Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, după cum poruncise Cel care i-a vorbit lui Moise să-l facă după modelul pe care el îl văzuse. 45Părinții noștri, primindu-l de la cei de dinaintea lor, l-au adus cu Iosua când au intrat în stăpânirea teritoriului#7:45 nt Pentru justețea introducerii cuvântului „teritoriu”, vezi TGELNT, p. 337, s.v. κατάσχεσις 2. neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinților noștri; și acolo a rămas până în zilele lui David. 46El a găsit trecere înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească#7:46 nt Sau să asigure. o locuință pentru Dumnezeul#7:46 ct Cele mai importante mss conțin varianta „casei lui Iacov” (𝔓74 א* B D H 049 pc). Varianta „Dumnezeului lui Iacov” apare în mai multe mss, dar de o valoare mai mică (א2 A C E Ψ 33 36 81 181 307 453 610 614 945 1175 1739 𝔐 lat sy cop, et al. ). Din punct de vedere tehnic, varianta mai dificilă este de preferat, având în vedere atât credibilitatea manuscriselor, cât și faptul că este puțin probabil ca un copist să schimbe lecțiunea „Dumnezeului” cu „casei”. Este mult mai ușor de crezut că ar schimba lecțiunea „casei” cu „Dumnezeului”, mai ales în baza textului din Ps. 132:5. Totuși, trei sunt motivele care ne determină să optăm pentru varianta mai slab atestată: 1) este în acord cu textul din Ps. 132 și cu narațiunea VT cu privire la construirea Templului; 2) justețea modificării operate de copiști și 3) faptul că și în cazul în care varianta „casei lui Iacov” este cea autentică, Ștefan are în vedere tot construcția Templului care va fi „un locaș pentru casa lui Iacov”, adică „un locaș în beneficiul israeliților”. lui Iacov. 47Dar casa I-a zidit-o Solomon. 48Cel Preaînalt, însă, nu locuiește în case#7:48 ct Unele mss conțin: temple. făcute de mâini omenești, după cum spune profetul:
49«Cerul Îmi este tron
și pământul un reazem#7:49 nt ne Sau un scăunel. Substantivul ὑποπόδιον care, literal, se traduce „sub picioare” se referă la scăunelul pe care cineva își reazemă picioarele atunci când este așezat pe un scaun (sau tron) mai înalt. Când termenul este folosit la figurat, inerentă îi este ideea de supunere a ceea ce este sub picioare față de cel care și-a așezat piciorul. Imaginea este împrumutată din practica învingătorilor în luptă, care își puneau piciorul pe gâtul celor învinși. Aici, pământul cu tot ce este pe el Îi este supus lui Dumnezeu. al picioarelor Mele.
Ce casă Îmi veți zidi?, spune Domnul,
sau, care este locul Meu de odihnă?
50Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?»#7:50 (49-50) Is. 66:1-2.
51Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; așa cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! 52Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? I-au ucis pe cei care anunțau dinainte venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași v-ați făcut#7:52 nt Lit. deveniserăți. voi acum! 53Voi ați primit Legea prin porunci transmise de îngeri#7:53 ne Conform tradiției rabinice, Legea i-a fost dată lui Moise prin intermediul îngerilor. Pavel cunoaște și el această tradiție (Gal. 3:19), dar și autorul Epistolei către evrei (2:2)., dar n-ați păzit-o!”
Uciderea lui Ștefan
54Auzind ei acestea, au început să fiarbă în inimile lor#7:54 nt Lit. erau tăiați în inimile lor. Verbul compus διαπρίω (διά, prin și πρίω sau πρίζω, a tăia cu ferăstrăul) se referă aici la un sentiment de furie și indignare, exprimat prin profunzimea tăierii unei inimi în două. și să scrâșnească din dinți împotriva lui. 55Dar Ștefan, fiind plin de Duhul Sfânt, a privit țintă spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. 56El a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57Atunci ei, strigând cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au năpustit ca unul asupra lui. 58L-au scos afară din cetate și au început#7:58 nt Aici avem un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul unei acțiuni. să-l lovească cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59Și, în timp ce-l loveau cu pietre, Ștefan s-a rugat#7:59 nt Lit. a invocat (ἐπικαλέω). zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” 60Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta.” După ce a spus acestea, a adormit#7:60 nt Eufemism, însemnând „a murit”..
Selectat acum:
Faptele apostolilor 7: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
