Romani 2:17-29

Tu însă, care te numești iudeu, te bizui pe Lege, te lauzi cu Dumnezeu, cunoști voia Lui și știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege, ba încă te crezi călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai întruchiparea cunoașterii și a adevărului, tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? Tu, care zici: „Să nu săvârșești adulter”, săvârșești adulter? Tu, care ai oroare de idoli, le jefuiești templele? Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea Legii? Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri , după cum este scris. Circumcizia, negreșit, este de folos dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie. Și dacă cel necircumcis păzește cerințele Legii, lipsa circumciziei nu i se va socoti oare ca circumcizie? Astfel, cel necircumcis din naștere, care împlinește Legea, te va osândi pe tine, care – cu toată litera Legii și cu circumcizie – ajungi să calci Legea. Nu cel care se arată astfel pe dinafară este iudeu, nici circumcizia nu este cea exterioară, în carne. Ci iudeu este cineva în lăuntrul său, și circumcizia este cea a inimii, prin Duhul, nu în literă; lauda lui vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.