Romani 2:17-29

Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege, tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al celor imaturi, pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului, tu, deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? Tu, care te lauzi cu Legea, Îl faci de rușine pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neevrei din cauza voastră“. Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, deși ai litera Legii și circumcizia, ești unul care încalci Legea. Căci iudeu nu este cel care este iudeu în exterior, și circumcizie nu este cea exterioară, în carne, ci iudeu este cel care este iudeu în interior, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu prin litera Legii. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.