Naum 2:5-13

Împăratul își strigă generalii pe nume, dar ei se poticnesc în mersul lor; dau buzna spre zidurile cetății și apărarea este pregătită. Porțile dinspre râuri au fost deschise și palatul se prăbușește! S-a isprăvit cu Ninive: este dusă în exil, este luată; slujnicele ei se tânguie ca niște porumbițe și își bat pieptul cu pumnii. Ninive este asemenea unui iaz ale cărui ape se scurg. „Stați! Opriți‑vă!…” Dar niciunul nu se întoarce. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori fără număr și belșug de scumpeturi. Pustiire, prăpăd și pierzare! Inimile se topesc, genunchii tremură, toate coapsele dârdâie, iar pe chipuri s-a așternut paloarea. Unde este acum culcușul leilor, sălașul pentru puii de leu, la care se duceau leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? Leul sfâșia cât îi trebuia pentru pui, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuina cu pradă și cotloanele cu ce sfâșiase. „Iată, sunt împotriva ta”, zice DOMNUL Oștirilor. „Îți voi preface carele în fum, leii tăi tineri vor fi doborâți de sabie, îți voi nimici prada din țară și nu se va mai auzi glasul solilor tăi.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Naum 2:5-13