Marcu 8:1-33

În zilele acelea, strângându‑se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și‑a chemat ucenicii și le‑a zis: „Mi‑e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” Ucenicii I‑au răspuns: „Cum ar putea cineva să‑i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” „Câte pâini aveți?”, i‑a întrebat Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei. Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. Mai aveau și câțiva pești. După ce i‑a binecuvântat, a poruncit să‑i împartă și pe aceia. Au mâncat și s‑au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. Erau cam patru mii de oameni. Apoi Isus le‑a dat drumul. Isus S‑a urcat îndată în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit și au început să discute aprins cu El. Și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut un semn din cer. Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n‑aveau decât o pâine. Isus îi povățuia, zicându‑le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini. Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă amintiți nimic? Când am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I‑au răspuns ei. „Și când am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I‑au răspuns ei. Și El le‑a zis: „Tot nu înțelegeți?” Au ajuns la Betsaida și I‑au adus un orb, rugându‑L să Se atingă de el. Isus l‑a luat de mână și l‑a scos din sat, apoi i‑a pus scuipat pe ochi, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: „Vezi ceva?” Ridicându‑și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii, a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. Isus l‑a trimis acasă, spunându‑i: „Să nu intri în sat [și nici să nu spui cuiva]!” Isus și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenici, zicându‑le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I‑au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” Atunci El i‑a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i‑a răspuns, zicându‑I: „Tu ești Hristosul!” Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El. Atunci a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. Dar Isus S‑a întors și S‑a uitat la ucenici, l‑a mustrat pe Petru și i‑a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”