De la ceasul al șaselea s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare:
„ Elí, Elí, lemá sabahtáni? ”,
care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când L‑au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!” Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l‑a umplut cu oțet , l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea . Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să‑l izbăvească!” Isus a strigat din nou cu glas tare, apoi Și‑a dat duhul.
Și iată, catapeteasma Templului s‑a despicat în două, de sus până jos, pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat. Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s‑au arătat multora.
Centurionul și cei care‑L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu‑I. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.
Când s‑a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să‑i fie dat. Și luând trupul, Iosif l‑a înfășurat într‑un giulgiu curat și l‑a pus într‑un mormânt nou, al lui însuși, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, stând jos în fața mormântului.