Matei 14:22-32

Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i‑a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Matei 14:22-32