Matei 14:22-32

Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniți, ocazia să se întoarcă acasă. După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase și El era singur acolo. În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcția opusă deplasării lor. Spre dimineață, Isus a venit la ei mergând pe mare. Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat și au zis: „Este o fantomă!” Și din cauza fricii, au țipat. Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriați! Eu sunt!” Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu ești, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!” Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât și a început să meargă pe apă spre Isus. Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; și fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Isus a întins mâna imediat și l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credința ta este superficială!” După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Matei 14:22-32