Geneza 39:6-20

Egipteanul a lăsat pe mâna lui Iosif toate lucrurile și n‑avea altă grijă decât să mănânce. Cum Iosif era frumos la statură și plăcut la chip, după o vreme, s‑a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe el și i‑a zis: „Culcă‑te cu mine!” El n‑a vrut, ci i‑a zis nevestei stăpânului său: „Iată, cu mine aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi‑a oprit nimic în afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac răul acesta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Deși ea îi vorbea zi de zi, Iosif nu i‑a dat ascultare și n‑a vrut să se culce și să fie cu ea. Într‑o zi, când el a intrat în casă pentru a‑și face lucrul obișnuit și nu era acolo niciunul din oamenii casei, ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!” El și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară din casă. Când a văzut ea că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, i‑a chemat pe oamenii din casă și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu care să‑și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. Și când a văzut că ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, s‑a repezit și a fugit afară.” Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s‑a întors acasă stăpânul lui. Atunci i‑a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l‑ai adus a venit la mine ca să‑și bată joc de mine, dar fiindcă mi‑am ridicat glasul și am țipat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” Când a auzit cuvintele nevestei sale, care‑i zicea: „Iată ce mi‑a făcut robul tău!”, stăpânul lui Iosif s‑a aprins de mânie. L‑a luat pe Iosif și l‑a aruncat în temniță, unde erau închiși întemnițații regelui; și astfel a ajuns acolo în temniță.