Geneza 39:6-20

Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare. După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: ‒ Culcă-te cu mine! Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: ‒ Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi-a dat pe mână tot ce are. Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci, cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat de ea și n-a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea. Într-o zi însă, când Iosif a intrat în casă pentru a-și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!“. Dar el și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. Când ea a văzut că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, i-a chemat pe oamenii casei ei și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare. Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară“. Ea i-a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă. Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să-și bată joc de mine. Dar, când am început să strig tare, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară“. Când a auzit stăpânul său cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a mâniat foarte tare. Stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoare, în locul în care erau închiși deținuții regelui. Și, astfel, a rămas acolo, în închisoare.