Isaac a pus semănături în acel ținut, iar în anul acela a strâns rod însutit, și DOMNUL l‑a binecuvântat. Astfel, omul acesta s‑a îmbogățit din ce în ce mai mult, până când a ajuns foarte bogat. Avea turme și cirezi și un mare număr de robi, astfel încât filistenii îl priveau cu invidie. Și toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său, Avraam, filistenii le‑au astupat și le‑au umplut cu țărână.
Atunci Abimelec i‑a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi!” Isaac a plecat de acolo, și‑a așezat tabăra în valea Gherarului și a locuit acolo.
Isaac a săpat din nou fântânile de apă care fuseseră săpate în vremea tatălui său, Avraam, și pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam și le‑a dat aceleași nume pe care le pusese tatăl său. Slujitorii lui Isaac au săpat în vale și au găsit acolo un izvor cu apă curgătoare. Dar păstorii din Gherar au ajuns să se certe cu păstorii lui Isaac, zicând: „Este apa noastră!” Și Isaac a pus fântânii numele Esec, pentru că se certaseră cu el. Apoi au săpat o altă fântână, pentru care de asemenea au ajuns să se certe, de aceea Isaac a numit‑o Sitna. Apoi s‑a mutat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s‑au mai certat, și a numit‑o Rehobot, „căci”, a zis el, „DOMNUL ne‑a făcut loc larg și vom fi roditori în țară”.
De acolo, Isaac s‑a suit la Beer‑Șeba. DOMNUL i S‑a arătat chiar în noaptea aceea și i‑a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău; nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Te voi binecuvânta și îți voi înmulți seminția de dragul robului Meu Avraam!” Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele DOMNULUI și și‑a întins cortul acolo. Și slujitorii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
Abimelec a venit la el din Gherar cu Ahuzat, prietenul său, și cu Picol, căpetenia oștirii sale. Isaac le‑a zis: „Cum de ați venit la mine voi, care mă urâți și m‑ați alungat de la voi?” Ei au răspuns: „Vedem bine că DOMNUL este cu tine, de aceea am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine! Să facem un legământ cu tine, anume că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne‑am atins de tine, ci ți‑am făcut numai bine și te‑am lăsat să pleci în pace. Tu acum ești binecuvântat de DOMNUL.»” Isaac le‑a dat un ospăț și au mâncat și au băut. Apoi s‑au sculat dis‑de‑dimineață și și‑au făcut jurăminte unul altuia, iar Isaac i‑a lăsat să plece; și au plecat de la el în pace. În aceeași zi, slujitorii lui Isaac au venit să‑i aducă veste despre fântâna pe care tocmai o săpau și i‑au zis: „Am dat de apă!” Și el a numit‑o Șiba. (De aceea s‑a pus cetății numele Beer‑Șeba până în ziua de azi.)