Amos 8
8
Sfârșitul lui Israel și cauzele dezastrului
1Domnul DUMNEZEU mi‑a arătat în vedenie un coș cu smochine văratice. 2El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu smochine văratice.” Și DOMNUL mi‑a zis:
„A venit#Ez. 7:2. sfârșitul#8:2 Joc de cuvinte între „fructe de vară” (qaiț) și „sfârșit” (qeț). poporului Meu, Israel;
nu‑i mai pot trece cu vederea#Am. 7:8. păcatul!
3Cântecele#Am. 5:23. palatului#8:3 Sau: „templului”. vor deveni vaiete în ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU.
„«Ce mulțime de leșuri!
Cum zac aruncate pretutindeni!
Tăcere#Am. 6:9,10.!», se va spune.
4Ascultați aceasta, voi, care îi striviți#8:4 Sau: „vă lăcomiți”. pe cei sărmani#Ps. 14:4. Pr. 30:14.,
ca să-i aduceți la tăcere pe nenorociții din țară,
5și ziceți: «Când trece luna nouă, ca să vindem grâne?
Când trece sabatul#Neem. 13:15,16., ca să desfacem grâul,
să micșorăm efa#Mica 6:10,11., să mărim siclul
și să strâmbăm cântarul pentru a înșela,
6ca să‑i cumpărăm pe săraci pe argint#Am. 2:6.
și pe nevoiași pe o pereche de încălțăminte,
ca să vindem codina drept grâu?»”
7 DOMNUL S-a jurat#Am. 6:8. pe Mândria-lui-Iacov#8:7 Ebr. geˀon yaˁaqōḇ „Măreția-lui-Iacov” sau „Splendoarea-lui-Iacov”, referire poetică la Dumnezeu. Vezi folosirea ebr. gāˀon în Ex. 15:7 și Is. 2:21. Ideea că Dumnezeu jură pe Sine se întâlnește în Am. 4:2; 6:8.: „Niciodată#Os. 8:13; 9:9. nu voi uita vreuna din faptele lor!”
8Oare nu se va cutremura pământul#Os. 4:3. din pricina aceasta
și nu se vor jeli toți locuitorii lui?
Nu se va umfla toată țara ca Nilul,
crescând și scăzând ca râul#Am. 9:5. Egiptului?
9„În ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU,
„voi face să asfințească soarele#Iov 5:14. Is. 13:10; 59:9,10. Ier. 15:9. Mica 3:6. la amiază
și voi întuneca țara ziua-n amiaza mare;
10vă voi preface sărbătorile în tânguiri
și toate cântările în bocete;
voi îmbrăca în sac toate coapsele#Is. 15:2,3. Ier. 48:37. Ez. 7:18; 27:31.
și voi rade toate capetele;
voi aduce în țară o jale
ca la moartea singurului copil –
când se va sfârși, acea zi va fi una amară.
11Iată, vin zile”, zice Domnul DUMNEZEU,
„când voi trimite foame în țară,
nu foame de pâine, nici sete de apă,
ci după auzirea#1Sam. 3:1. Ps. 74:9. Ez. 7:26. Cuvântului DOMNULUI.
12Vor pribegi de la o mare la alta
și de la miazănoapte la răsărit;
vor cutreiera țara căutând Cuvântul DOMNULUI,
dar nu‑l vor găsi.
13În ziua aceea, se vor topi de sete
fetele frumoase și flăcăii.
14Cei ce jură#Os. 4:15. pe «păcatul#Dt. 9:21. Samariei»#8:14 Referire la o zeitate păgână și, prin extensie, la sanctuarul idolatru aferent: fie cel ridicat la Betel (Os. 8:6; 10:8), fie cel de la Dan (2Rg. 15:9). Unii cercetători văd aici o referire la zeița Așima, însă cultul acesteia a pătruns în teritoriul israelit după distrugerea Samariei, în 722 î.Hr.
sau spun: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»
și «Trăiască pelerinajul#Am. 5:5. la Beer‑Șeba!»
vor cădea și nu se vor mai scula.”
Selectat acum:
Amos 8: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.