Dar aceștia, ca niște animale necuvântătoare, sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzare tocmai prin stricăciunea lor și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua‑n amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit când se ospătează împreună cu voi. Ochii le scapără după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați! După ce au părăsit calea cea dreaptă, s‑au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, o necuvântătoare, a vorbit cu glas omenesc și a pus frâu nebuniei profetului.
Oamenii aceștia sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrată bezna de nepătruns. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic și, folosind poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei ce abia au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. Astfel, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât ca, după ce au cunoscut‑o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost dată. Cu ei s‑a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: câinele s‑a întors la ce vărsase și „scroafa spălată s‑a dus iar să se tăvălească în mocirlă”.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
