1 Samuel 17:41-50

Filisteanul s-a apropiat și el de David, iar omul care‑i ducea scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s‑a uitat și, când l‑a zărit pe David, l‑a privit cu dispreț, căci nu vedea în el decât un tânăr roșcovan și frumos la înfățișare. Filisteanul i‑a zis lui David: „Oare sunt eu câine, de vii la mine cu toiege?” Apoi filisteanul l‑a blestemat în numele dumnezeilor lui. Filisteanul a adăugat: „Vino încoace, și am să dau carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului!” David i‑a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu lance și cu suliță, dar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI Oștirilor, al Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o! Astăzi, DOMNUL te va da în mâinile mele, te voi răpune și‑ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că există un Dumnezeu în Israel. Și toată adunarea aceasta va ști că DOMNUL nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. A DOMNULUI este lupta și El vă dă în mâinile noastre.” Când filisteanul a dat să iasă în întâmpinarea lui David, David s‑a repezit pe câmpul de bătaie ca să dea piept cu filisteanul. Și‑a vârât mâna în traistă, a luat de acolo o piatră, a aruncat‑o cu praștia și l‑a lovit pe filistean în frunte; piatra i‑a intrat în frunte, iar filisteanul s-a prăbușit cu fața la pământ. David, cu o praștie și o piatră, a fost mai tare decât filisteanul; fără să fi avut o sabie în mână, l‑a doborât pe filistean și l‑a omorât.