Proverbele 8:1-22

Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? Ea se așază sus, pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii, și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților: „Oamenilor, către voi strig și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor! Ascultați, căci am lucruri mari de spus și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept! Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump. Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu. De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.