Luca 1:56-66

Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.