Ieremia 23:16-29

Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veți avea pace!»’ și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu vi se va întâmpla niciun rău.’ Cine a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit? Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor. Eu n-am trimis pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit. Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape”, zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul. „Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor? Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui lor, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal? Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?”, zice Domnul. „Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă stânca?