Matei 21

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

1Când s-au apropiat de Ierusalim şi-au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici 2şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. 3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.” 4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

5 Spuneţi fiicei Sionului:

Iată, regele tău vine la tine,

blând şi călare pe un asin,

pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

6Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus. 7Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El s-a aşezat deasupra. 8Cei mai mulţi din popor îşi aşterneau hainele pe drum, alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9Mulţimile care mergeau înaintea lui Iisus şi cele ce veneau în urmă strigau:

Osana Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

Osana în cele de sus!

10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi toţi ziceau: „Cine este acesta?” 11„Este Iisus, Profetul, din Nazaretul Galileii” răspundeau mulţimile. 12Iisus a intrat în Templu. I-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 13şi le-a zis: „Este scris: Casa Mea se va numi casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

14Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat. 15Dar marii preoţi şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie. 16Şi I-au zis: „Îi auzi ce zic?” „Da” le-a răspuns Iisus. „Oare n-aţi citit niciodată: Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” 17Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, s-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.

Smochinul neroditor

18Dimineaţa, pe când se întorcea în cetate, I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum şi s-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dai rod!” Şi îndată smochinul s-a uscat. 20Ucenicii, când au văzut lucrul acesta s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, veţi face nu numai ce i s-a făcut smochinului, ci dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, aşa se va întâmpla. 22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Autoritatea lui Iisus

23Iisus s-a dus în Templu; şi, pe când învăţa poporul, au venit la El marii preoţi şi bătrânii poporului şi I-au spus: „Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat dreptul acesta?” 24Iisus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce drept fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde venea, din cer sau de la oameni?” Dar ei au început să discute între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: Din cer! ne va spune, Atunci de ce nu l-aţi crezut? 26Iar dacă vom răspunde: De la oameni! ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet.” 27Atunci I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

Parabola celor doi fii

28Ce credeţi? Un om avea doi fii şi s-a dus la primul şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea! 29Nu vreau! i-a răspuns el. Pe urmă, i-a părut rău şi s-a dus. 30A mers şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui său?” „Primul”, au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit nici măcar mai târziu şi nu l-aţi crezut.

Parabola viticultorilor

33Ascultaţi încă o parabolă. Era odată un om gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară. 34Când a venit vremea recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la viticultori, ca să ia partea lui din recoltă. 35Viticultorii au pus mâna pe slujitorii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, iar viticultorii i-au primit la fel. 37La sfârşit, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: Pe fiul meu îl vor primi cu cinste! 38Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis între ei: Iată-l pe moştenitor! Haideţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui. 39Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face el viticultorilor?” 41Ei I-au răspuns: „Pe nemernicii aceia îi va nimici fără milă şi via o va da altor viticultori care-i vor da recolta la vremea cuvenită.” 42Iisus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că:

Piatra pe care au lepădat-o zidarii

a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

Domnul a făcut acest lucru

şi este minunat în ochii noştri.

43De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu vă va fi luată şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite. 44Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.” 45După ce au auzit parabolele lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Iisus vorbeşte despre ei 46şi căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele Îl credeau profet.

Selectat acum:

Matei 21: BINT09

Evidențiere

Partajează

Copiază