Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.
În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe.
Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.”
Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.”
Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. Şi au mers în alt sat.
Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
