Luca 2:8-20

Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii. Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică. Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul. Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.” Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-L laude pe Dumnezeu: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa. După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.” Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. Văzându-L, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea cumpănindu-le în inima ei. Păstorii s-au întors preamărindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese.