Luca 12

Mărturisirea curajoasă pentru Fiul Omului

1În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de Aluatul fariseilor, care este prefăcătoria. 2Nu există nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. 3Aşadar, tot ce aţi spus în întuneric va ieşi la lumină şi ce aţi şoptit la ureche, în cămări, se va vesti de pe acoperişuri.

4Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai au ce să facă. 5Dar vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are şi puterea să arunce în gheenă. Da, vă spun, de El să vă temeţi! 6Oare nu se vând cinci vrăbii pe doi bani? Dar nici una dintre ele nu este uitată de Dumnezeu. 7Chiar şi firele de păr din capul vostru sunt numărate toate. Nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8Vă spun: oricine va da mărturie pentru Mine în faţa oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Oricine Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi el va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11Când vă vor duce în faţa sinagogilor, a căpeteniilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, ori ce veţi zice, 12pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi.”

Parabola bogatului necugetat

13Atunci, cineva din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-I fratelui meu să împartă moştenirea cu mine.” 14Dar El I-a răspuns: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?” 15Şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile sale.” 16Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată. 17Şi se gândea: Ce voi face, fiindcă nu am unde să-mi aduc roadele? 18Dar şi-a spus: Voi face astfel, îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari, unde voi aduna tot grâul şi toate bunurile mele 19şi-i voi zice sufletului meu, suflete, ai multe bunuri adunate pentru mulţi ani… odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! 20Însă Dumnezeu i-a spus: Nebunule, chiar în noaptea aceasta, îţi va fi luat sufletul. Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit? 21Aşa se întâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se îmbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu.”

Încrederea în Dumnezeu

22Iar ucenicilor Săi le-a zis: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră – nici pentru ce veţi mânca şi nici cu ce vă veţi îmbrăca trupul. 23Pentru că viaţa înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Luaţi aminte la corbi, pentru că nu seamănă şi nici nu seceră, nu au cămară ori hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât preţuiţi voi mai mult decât păsările! 25Care dintre voi, făcându-şi griji, poate să adauge un ceas#Lit.: „cot”. la viaţa lui? 26Aşadar, dacă nici un lucru atât de mic nu puteţi, de ce vă faceţi griji pentru altele? 27Luaţi aminte la crini cum cresc. Ei nu trudesc, nici nu ţes. Dar vă spun: nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. 28Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! 29Şi să nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi şi ce să beţi şi nici să nu vă frământaţi, 30fiindcă toate neamurile lumii caută toate acestea, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31Căutaţi mai degrabă Împărăţia Lui şi acestea vi se vor da pe deasupra. 32Nu te teme, turmă mică, fiindcă I-a plăcut Tatălui să vă dea Împărăţia. 33Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie! Faceţi-vă pungi care nu se învechesc şi comoară nepieritoare în ceruri, de care hoţul nu se apropie şi pe care nici molia nu o strică. 34Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Îndemn la veghere

35Să aveţi mijlocul încins şi făcliile aprinse, 36iar voi, fiţi asemenea unor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă îndată ce vine şi bate la uşă. 37Fericiţi slujitorii aceia pe care, când va veni stăpânul, îi va găsi veghind. Adevăr vă spun că se va încinge cu brâul, îi va pune la masă şi va începe să-i slujească. 38Şi fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia şi îi va găsi astfel, fericiţi vor fi aceia. 39Să ştiţi aceasta: dacă ar şti stăpânul casei clipa în care vine hoţul, nu ar lăsa să-i spargă casa. 40Dar voi să fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine când nu vă aşteptaţi.”

41Atunci Petru a zis: „Doamne, spui această parabolă pentru noi sau pentru toţi?” 42Iar Domnul i-a spus: „Cine este administratorul chibzuit pe care îl va pune stăpânul peste slujitorii lui să le dea hrana la vreme potrivită? 43Fericit slujitorul acela pe care stăpânul, când va veni, îl va găsi făcând aşa. 44Adevăr vă spun: îl va pune peste toate avuţiile sale. 45Însă dacă acel slujitor va spune în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină… şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46atunci stăpânul acelui slujitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două şi îi va face parte de soarta celor necredincioşi. 47Acel slujitor care cunoştea voinţa stăpânului său, dar nu a împlinit-o sau nu a făcut nimic după voinţa stăpânului, va fi bătut aspru. 48Iar cel care nu ştia, dar a făcut ceva vrednic de lovituri, va fi bătut mai puţin. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere.

Iisus, pricină a dezbinării

49Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie aprins chiar acum! 50Cu un botez trebuie să fiu botezat şi cât de neliniştit sunt până se va împlini! 51Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare! 52Fiindcă de acum înainte, vor fi cinci dezbinaţi într-o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului

şi fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fiicei

şi fiica împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii sale

şi nora împotriva soacrei sale.”

54Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că se ridică un nor de la apus, spuneţi că vine ploaia şi aşa este. 55Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi arşiţă şi este. 56Făţarnicilor, chipul pământului şi al cerului ştiţi să-l cercetaţi, dar vremea aceasta cum de nu ştiţi să o cercetaţi?

Despre iertare

57Aşadar, de ce nu judecaţi voi înşivă ce e drept? 58Astfel, când mergi cu duşmanul tău înaintea judecătorului, străduieşte-te să te împaci cu el pe drum ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar acesta să te arunce în temniţă. 59Îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi ultimul bănuţ.”

Selectat acum:

Luca 12: BINT09

Evidențiere

Partajează

Copiază