Luca 1:5-17

Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 1:5-17